Noaptea în care monștrii și fantomele ies la vînătoare

Halloween-ul, sărbătoarea dis­trac­tivă pe care o cunoaștem as­tăzi, a avut o însemnătate cu mult di­fe­ri­tă la început. Aceasta își are originea în sărbătoarea Anului Nou Cel­tic, plecînd de la festivalul Sam­hain, moment în care întunericul cîștiga în fața luminii, noaptea devenind mai lungă decît ziua. Se credea că în această seară granița dintre lu­mea oamenilor și lumea de dincolo se slăbește, oferind un prilej spi­ri­te­lor să pătrundă în lumea noas­tră, fie ele bune sau rele. Celții credeau că deghizîndu-se în fantome și ie­șind așa pe străzi nu vor fi ob­ser­va­ți de stafii și nu vor fi deranjați, obicei care era cunoscut sub nu­me­le de Souling. Mai tîrziu, o in­flu­en­ță majoră în evoluția Halloween-ului a avut-o Biserica Romano-Catolică care a decretat în 835 în ziua de 1 noiembrie să se celebreze sfinții, o zi care avea să poarte nu­me­le de Hallowmas sau All Ha­llows (n.r. Sărbătoarea Sfinților). Totuși, cei care s-au apropiat cel mai mult de numele de azi a festivității au fost scoțienii. Aceștia au denumit-o All-Hallows-Even, pentru ca mai apoi v-ul să dispară și să rămînă Halloween.

Druizii, cei mai sîngeroși vestitori

Cu timpul, ziua de 31 oc­tom­bri­e a început să fie asociată tot mai mult cu vrăjitoria, legătură ce își are originea în religia naturii, cu­noscută și ca Wicca sau „cei în­țe­lepți”. De aici cuvîntul a derivat mai apoi în witch (vrăjitoare). De opt ori în fiecare an, vrăjitorii și vrăji­toa­re­le sărbătoresc sabatul făcînd în a­junul său tot felul de farmece, care însă nu afectează pe cei din jur, fiind considerat un ritual ce implică magie albă. Seara de 31 oc­tom­brie este una foarte im­por­tan­tă, fiind cel mai însemnat sabat din cele opt, fiecare avînd poziții di­fe­ri­­te în calendar. În seara de Hallo­ween toți vrajitorii și vrăjitoarele se adună și, pe lîngă ritualuri, aceștia spun povești din propriul jurnal de magie cunoscut drep „Cartea um­bre­lor”. Sînt povești cu fantome care încep nu înainte ca unul dintre cei mai vechi vrăjitori să rostească „A witches’ tale and a cup of ale for the host of our guests un­seen.” (Povestea unei vrajitoare și a unui pahar pentru a-i găzdui în lucruri neștiute pe oaspeții noștri).

O altă formă de vrăjitorie era cea a druizilor. De această dată în­să tradiția era ceva mai sîngeroasă fiind implicate și sacrificii umane. Aceștia erau numiți „men of the oaks” (n.r. oamenii stejarilor), un clan care se îmbrăca mereu în robe albe. Seara de Halloween era sacră pentru ei, deoarece Zeul Soare la care se rugau revenea din lumea celor morți în ziua de 31 octombrie și de aceea lumina devenea mai slabă și întunericul prelua frîiele. La începutul fiecărei procesiuni, un sclav ar fi fost omorît și tras cu o fu­nie de piciorul stîng pentru a cin­sti venirea stăpînului. Apoi, ei ar fi mers într-un sat unde ar fi strigat un echivalent al lui „Trick or Treat” (n.r. Ne dați sau nu ne dați). „Treat-ul” trebuia să fie însă o fe­me­ie. Dacă sătenii ar fi refuzat să ofere ofranda, druizii desenau o he­xagramă pe zidurile satului, in­vo­cînd „vînatorul încornorat al nop­ții” pentru a omorî pe cineva din acel sat. Dar dacă sătenii ac­cep­tau să ofere pe cineva, druizii puneau un dovleac în centrul satului în care se sculpta forma unei fe­țe, iar înăuntrul său era o lu­mî­na­re făcută din grăsime umană pen­tru a ține spiritele rele la depăr­ta­re. Astfel, flacăra din dovleacul sculp­tat era un indiciu că lucrezi sau ai lucrat cu diavolul.

O afacere cu țipete

Cu timpul însă sărbătoarea a luat o întorsătură poetică și a fost o sursă de inspirație pentru opere li­te­rarare cu tentă horror sau gotică cum sînt romanele „Frankenstein” sau „Dracula”. În 1780, printre pri­mele lucrări despre Halloween au fost cele ale poetului scoțian John Mayne care menționa farsele care se jucau în ajunul zilei de 1 oc­tom­brie. „What fearfu’ pranks ensue!” ( n.r. Ce farse înfricoșătoare se pre­gă­tesc) a fost lucrarea care l-a in­spi­rat pe Ro­bert Burns să scrie po­ezia Halloween, unde se re­gă­sesc elemente pe care azi le asociem săr­bătorii: do­vle­cii, lanurile de po­rumb, sperietorile de ciori sau sta­fi­ile.

În prezent săr­bă­toarea a că­pă­tat puternice nu­anțe comerciale, iar a­proa­pe în toa­tă lu­mea, în preajma Ha­llo­we­en-ului, afa­ceri din di­­­fe­rite do­me­nii își mă­­resc vîn­­ză­­rile. Po­tri­vit Ha­un­­­ted Hou­se Asso­­cia­ti­on, în A­me­ri­ca e­xis­tă mai mult de 1200 de atracții bîn­tuite, a­cestea generînd un cîș­tig anual estimat între 300 și 500 de milioane de do­lari. Frica transformîndu-se într-o afa­cere de succes. Crearea unor ast­fel de locuri necesită însă o mul­ti­tu­dine de mîini de lucru și min­ți creative, tîmplari pricepuți, ingi­neri, me­ca­nici, dar și actori ta­len­tați care să-i ducă pe cei curajoși pe diferite tă­rî­muri de groază. Atrac­țiile sînt diferite, fie prin te­mă sau specificul desfă­șu­rării tu­ru­lui res­pec­tiv. De la Casa Ia­du­lui, care pre­zintă scene tul­bu­ră­toare și efecte ale celor 7 păcate capitale, na­rate de un ghid priceput, sau a la­bi­rintului din lanul de po­rumb care ascunde surprize la tot pasul, pînă la Trenul Fan­tomă, care este un traseu in­te­rior pe care tu­riștii îl parcurg experimentînd a­ni­mații, sunete, muzică și efecte speciale care să le dea fiori. Toate în­cear­că să scoată cît mai multe țipete sau să-i distreze pe temerari.

Îmbrăcămintea este unul dintre cele mai vechi elemente păstrate de Halloween, deși costu­me­le sînt mult mai diversificate și mai realiste decît au fost la în­ce­pu­turile săr­bă­to­rii. Co­piii, dar și adulții se în­trec de multe ori, fie­ca­re do­rind să aibă un cos­tum cît mai bine fă­cut, care să stîr­nească cît mai multă admirație din par­tea prietenilor. National Re­tail Fe­de­ration estimează că america­nii ar fi cheltuit pînă acum, pentru anul 2016, 8.5 miliarde de do­lari pe costume, în special pentru adulți iar în 2013, 330 de milioane de dolari pentru animalele de com­­panie.
Degete și ochi falși, pîn­ze de pă­ian­jen, do­vleci sculp­tați sau alte ju­că­rii pe care le poți a­gă­ța prin ca­să sau po­zi­țio­na stra­te­gic la lo­cul de mun­că, astea sînt e­le­men­tele care dau cu ade­vă­rat far­mec Halloween-ului. Dul­ciu­rile specifice sînt și ele foarte populare, cum sînt me­re­le și po­rum­bul caramelizat, plă­cinta de dov­leac, caramelele sau bomboanele în formă de cranii, viermi sau lilieci.

Contestatarii Halloween-ului

Popularitatea mare de care se bucură aduce, însă și critici venite, deseori din partea bisericii. Avve­nire, un site ce are în spate episcopi italieni, a cerut în 2009 boi­co­tarea sărbătorii afirmînd că este o celebrare a groazei și a macabrului promovînd sectele sataniste. Iar în 2010 în urma decorării cu motive specifice a unui parc din Florida, mai multe biserci au protestat spunînd că se promovează imagini ale crimei și torturii. Acțiuni ce nu s-au lăsat cu schimbări juridice în vreun fel, legitimitatea săr­bă­torii ră­mînînd aceeași. Cu toate astea tot mai mulți oameni se bucură de sărbătoare în fiecare an. Fie că sînt copii sau adulți, tot mai mulți oa­meni se bucură de săr­bă­toare în fie­­care an. Fie că sînt copii sau a­dulți, sărbătoarea aduce pune în tolba majorității tinerilor cîte un pic de fericire, toate astea îmbrăcate în bomboane deliciose, jeleuri sau prăjituri scufundate într-un vin bun pentru unica seară în care se ce­lebrează groaza și ma­gia.