Nokia, pe cale de dispariție

Microsoft a acaparat cu totul Nokia și pe trei noiembrie, după ce a fost făcută tranzacția, a fost anunțat și faptul că logo-ul va dispărea de pe telefoanele Lumia. După ce s-a înecat de mai multe ori în încercarea de a se va salva, compania finlandeză a pierdut, a fost înghițită de valurile inovație și s-a lăsat dusă la fund de o piatră sculptată în forma unui măr mușcat. De acum nu vom mai avea telefoane de niciun fel produse de fostul lider mondial în domeniul telecomunicațiilor și Nokia va fi Microsoft. Singura șansă de a mai revedea simbolul Nokia este ori să facem rost de un telefon vechi, ori să căutăm pe Google poze cu el.

Cînd firma a anunțat că va co­la­bora cu Microsoft, pe 11 februa­rie 2011, a sperat că acest parteneriat o va aduce din nou pe locul în topul celor mai vîndute telefoane inteligente, la nivel global. O miș­care de reinventare care trebuia fă­cută, dar nu cu Microsoft pentru că sistemul de operare care urma să ruleze pe Windows Phone era și el la început de drum. Spre deosebire de Android care avea mii de aplicații în orice domeniu, siste­mul de operare de pe noul Nokia nu era atît e bogat, iar aplicațiile care puteau fi folosite pe el nu erau nici numeroase, nici cu foarte multe feed-beak-uri bune.

„We are making history”

În sud-vestul Finlandei în anul 1865 inginerul miner Fredrik Idestam a construit o moară de cherestea, iar în 1871 a construit-o și pe a do­ua, pe malul rîului Nokiavirta. Ăsta a fost începutul, însă imperiul a fost finalizat atunci cînd lui Fre­drik Idestam i s-au alăturat pro­du­cătorul de cizme de cauciuc, Rubber Works și Finnish Cable Works, firmă care producea telefoane și cabluri de telefon. Nokia Corpo­ra­tion a devenit specializată în pro­duc­ția de cauciuc, cabluri, elecro­nice, dar și surse de energie. În ceea ce privește numele companiei se spu­ne că poartă denumirea unui animal micuț de pradă cu blană negră ca­re trăia pe malurile rîului No­kian­­vir­ta. Animăluțul mai poate fi vă­zut pe blazonul satului omonim, sat care timp de 700 de ani a făcut co­merț cu blană cu Rusia.

În 1982, după ce Nokia a introdus în Europa prima rețea de telefonie digitală, s-a lansat și primul telefon, care nu era unul digital, ci unul de mașină. Această invenție a fost oficializată de prim-ministrul Finlandei de atunci, Harri Holkeri, iar producătorii și-au dorit să facă un dispozitiv care să fie ușor de folosit și care să fie mai ales portabil. În 1987 apare și telefonul mo­bil numit de cei de la Nokia, „Mo­bira Cityman”, care după ce a apă­rut o fotografie cu Mihail Gor­ba­ciov, fostul lider sovietic, făcută cu acest telefon, a fost denumit „Gor­ba”. Comunicațiile mobile adoptau atunci standardul GSM (Glo­bal System for Mobile Comuni­ca­tion) în Europa, rețea construită de Telenokia și Siemens pentru operatorul finlandez Radiolinja. Astfel a apărut alt telefon Nokia, primul mobil care să funcționeze pe aceas­tă rețea, lansat în 1992. Timp de doi ani telefonul Nokia 1011, care avea antenă și display monocrom LCD și care costa 1.278 de euro, a dominat piața europeană.
Primul telefon care a venit la pachet cu tonul de apel Nokia Tu­ne a fost modelul 2100 care a fost lansat în 1994. Melodia Grand Val­se Brillante ce îi aparține lui Fré­deric Chopin a fost lucrată de Fran­cisco Tarrega, un chitarist şi compozitor din Spania, și a deve­nit una dintre mărcile companiei. Acest model a fost vîndut în mili­oa­ne de unitați mai ales că era și pri­mul telefon cu care se putea tri­mi­te me­saje scrise. Tonurile pentru mesaje au la bază codul Morse. De exemplu, tonul „Special” este codul Mor­se pentru „SMS”, tonul „As­cen­ding” înseamnă „Connecting People”, slo­ganul Nokia, iar tonul „Standard” este „M”, adică mesaj.

Declinul

De la începutul anilor ’90 pînă în 2012 cînd a fost detronată de tot după mai mulți ani de declin de Samsung și Apple, Nokia a fost lider de piață în vînzările telefoa­ne­lor. Se zice că firma finlandeză a început să cadă în gol în 2007, cînd cei de Apple și-au lan­sat primul iPhone. La vremea aceea, Nokia N8 era un concurent aprig, dar faptul că încă păstra sistemul de operare Symbian OS și design-ul meniurilor care devenea din ce în ce mai neatractiv în com­pa­rație cu ceea ce avea rivalul său, l-a făcut să piardă teren. Cei de la Nokia nu au făcut în timp util un telefon care să concureze pe piață cu iPhone, așa că cei de la Apple au fost lăsați să cîștige și clienți și bani. Dacă Nokia avea în 2007, 50% din piața telefoanelor în vînzări, în 2009 înregistra primele pierderi, iar în 2010 numărul de telefoane vîndute scăzuse cu 7% și a avut un total de pierderi de 368 milioane de euro. Pînă în 2011 au ajuns la cea mai slabă cotă de cînd există statistici pe acest domeniu, de 25%.

Lansat în 1992, timp de doi ani telefonul Nokia 1011, care avea antenă și display monocrom LCD și care costa 1.278 de euro, a dominat piața europeană. Primul telefon care a venit la pachet cu tonul de apel Nokia Tu­ne a fost modelul 2100 care a fost lansat în 1994.

Jorma Ollila, fostul CEO (Chief Executive Officer) al companiei între anii de glorie ai Nokia, 1992-2006, spune că problemele firmei au început în anii 1990 pentru că eșecurile concurenților i-au făcut să își asume mai puține riscuri, iar cînd cei învinși s-au ridicat din cenușă, au devenit prea puternici pentru a mai face ceva. „Poate No­kia s-a concentrat prea mult asu­pra tehnologiilor celulare. Poate Nokia ar fi trebuit să exploreze al­te tehnologii wirelless… Dar în­no­i­rea întregii strategii a unei cor­po­rații nu este ușoară atunci cînd ești lider de piață la nivel global”, a scris acesta în car­tea sa în care a descris pe­rioada cînd a fost CEO la Nokia.

Pe pămînt românesc

În 2010, Nokia deținea no­uă fabrici situate în nouă țări di­fe­rite, Salo – Finlanda, Manaus – Brazilia, Cluj – România, Beijing și Dongguan – China, Komárom – Ungaria, Chennai – India, Reynosa – Mexic și Masan – Coreea de Sud. A dat de muncă la peste 35 de mii de oameni, care lucrau fie în cercetare și dezvoltare, fie în design, fie în birourile satelit din Helsinki, Finlanda și Calabasas și California în SUA.

În România, odată cu deschi­de­rea fabricii de la Jucu, județul Cluj, 2.200 de oameni au avut un loc de muncă. Fabrica Nokia a fost construită după ce a fost închisă cea din Germania, unde au rămas fără loc de muncă 2.000 de oameni. Mutarea producției în România a fost făcută după același criteriu pen­tru care firma din Germania s-a închis, forța de muncă, aceasta în ța­ra nostră a fost mai ieftină.

Construcția fabricii Nokia de la Cluj a ajuns undeva la 60 milioane de euro și se întindea pe o suprafața totală de 34.000 de metri pătrați. Deschiderea fabricii s-a fă­cut pe bucăți, prima linie de an­sam­blare fiind inaugurată pe 11 fe­bruarie 2008, iar deschiderea ofi­cială a avut loc pe 24 septembrie în același an. Fabrica de la Cluj a func­ționat timp de aproape patru ani. Aici erau produse telefoane ieftine, iar posibilitatea ca să se fabrice smartphone-uri era exclusă. firma era cunoscută în România și pentru Nokia Siemens Networks care furniza echipamente și servicii de rețea. A devenit cea mai mare companie de IT&C din țara noastră după ce cifra de afaceri a ajuns în 2008 la 455 de milioane de euro, iar în 2010 au cîstigat pînă la un miliard jumătate de euro. Odată cu închiderea producției de la Cluj și alte firme din Mexic, Un­ga­ria și chiar țara-mamă Finlanda, aveau să fie închise sau mutate în Asia de Est.

Construcția fabricii Nokia de la Cluj a ajuns undeva la 60 milioane de euro și se întindea pe o suprafața totală de 34.000 de metri pătrați. Deschiderea fabricii s-a fă­cut pe bucăți, prima linie de an­sam­blare fiind inaugurată pe 11 fe­bruarie 2008, iar deschiderea ofi­cială a avut loc pe 24 septembrie în același an. Fabrica de la Cluj a func­ționat timp de aproape patru ani. Aici erau produse telefoane ieftine, iar posibilitatea ca să se fabrice smartphone-uri era exculsă.

„Cît competitorii noștri turnau benzină peste flăcările cotei noastre de piată, ce s-a întîmplat la No­kia? Am rămas în urmă, am ratat tendințe majore și am pierdut timp. Am crezut că luăm decizii bu­ne, dar, uitîndu-ne în urmă, putem ve­dea că am rămas în urmă cu ani de zile. Producătorii chinezi care scot telefoane pe bandă rulantă, după cum spunea un angajat: cît noi facem un PowerPoint, ei scot un telefon nou”, spunea în februarie 2011 Stephen Elop atunci cînd a semnat acordul cu Microsoft. Aceasta alianță a fost luminița de la capătul tunelului care au crezut că o să ajute, dar a fost de fapt capcana ce a dus la fărămițare.

Ce a mai rămas din gigantul Nokia? Doar un producător de servicii de navigație, care se ocupă de hărți, dar care nu cuprinde serviciul de geolocaţie şi navigaţie HERE, foarte util în anchetele po­li­țiștilor pentru că în timp real dă informații despre IP-ul calculato­rului folosit la infracțiune, locul, data, ora. Un serviciu care găsește persoane mai eficient decît metoda de verificare a amprentelor, dez­voltat de Nokia, dar de care se va ocupa Microsoft. Doar o legendă a telefoanelor indestructibile, care erau testate chiar și într-un vulcan încins.