„Turbanul turcesc”, simbolul de azi al Olandei

Lalelele au reprezentat încîntarea nobililor din Europa încă din secolele XVI-XVII, iar în Imperiul Otoman comercializarea acestei flori îți putea aduce moartea. Tot începînd cu secolul al XVII-lea, economia Olandei a început să se bazeze pe comercializarea acestei specii de flori, iar astăzi exporturile de flori ajung în această țară să însumeze peste 4,7 miliarde de euro.  Farmecul acestei flori a încetat treptat în Asia și în multe dintre țările europene, însă Olanda a construit o întreagă sărbătoare în jurul acesteia și chiar a ajuns să fie cunoscută drept „Țara lalelelor”.

Fascinația pentru lalele poate fi pusă pe seama dorinței nobililor pentru culorile vii ale acestor flori. Se spune că laleaua este originară dintr-un soi de flori sălbatice ce creștea la poalele unor munți din Asia Centrală. Pentru turci, laleaua a fost un simbol al venirii primăverii, însoțindu-i pe aceștia în expansiunea lor din Asia către Europa. Treptat, otomanii au oferit tot mai multă însemnătate acestei flori, iar în secolul al XVI-lea, laleaua înfrumuseța plantațiile din vechea capitală persană Isfahan și din Bagdad, fiind chiar considerată o floare sfîntă. Atît pentru otomani, cît și pentru persani, laleaua era simbol a vieții și fertilității, iar acestea se cultivau doar în grădinile interioare ale palatului și erau brodate pe straiele sultanilor, pe caftanul imperial și pe armură. Pînă și astăzi simbolul acestei flori se regăsește peste tot în Turcia, inclusiv pe aeronave, iar denumirea științifică a florii – Tulpina, provine dintr-un termen turcesc „tulbend” ce înseamnă turban și chiar laleaua are forma unuia.

Cel care s-a dedicat în mod deosebit acestori flori a fost Mahomed al IV-a, primul sultan care a amenajat o grădină imperială dedicată special lalelelor începînd cu anul 1647. Tot el a proclamat ca fiecare specie nouă să fie clasificată și înregistrată, pentru că cele cu adevărat deosebite aveau o cerere foarte mare. Un exemplu este laleaua „Mahbub”, un bulb al acestei specii ajungînd să coste pînă la 1.000 de galbeni. Pe atunci, în Turcia, comerțul cu aceste flori era interzis, iar persoanele care erau prinse ajungeau să fie exilate sau chiar omorîte.

În Olanda comerțul cu lalele aducea și 60.000 de guldeni anual

Pasiunea pentru lalele a olandezilor a început în secolul al XVII-lea, iar Carolus Clusius sau „regele lalelelor” așa cum l-a numit unul dintre prinții Portugaliei, a fost cel mai important botanist olandez al epocii și printre primii care au plantat această floare în Țara morilor de vînt. Pasiunea sa pentru florile cu bulbi a fost ca o poartă pentru răspîndirea acestora în Europa. În anii 1600, Clusius a plantat în grădina din Leiden cîţiva bulbi de floare, urmînd ca mai apoi ţara să fie cuprinsă de dorința cultivării lalelelor. „Semper Augustus” era una din cele mai scumpe flori și a fost considerată cea mai frumoasă dintre toate lalelele olandeze. Au existat nu mai puțin de 12 exemplare din această floare foarte rară, un singur bulb se vindea cu dublul prețului unei case, iar prețul maxim ajungea și la 10.000 de guldeni.

În foarte scurt timp de la introducerea lalelelor în Olanda, tot în secolul al XVII-lea, economia acestei țări a început să se bazeze tot mai mult pe comercializarea de bulbi și semințe, iar la începutul secolului al XVIII-lea lalelele au ajuns să fie adorate de întreaga Europă. Pînă și un medic renumit din Amsterdam, pe nume Claes Pietersz, a fost fascinat de lalele și a ajuns să-și schimbe numele în cinstea lor, devenind „doctorul Lalea”.

Pînă pe la mijlocul anilor 1630 s-au obținut nu mai puțin de 13 grupe de lalele, fiecare cu structură cromatică proprie. Acestea variau de la lalele monocrome – roșii, galbene sau albe, pînă la rarele „Marquetrinen”, specii care înfloreau mai tîrziu și pe petalele cărora erau combinate cel puțin patru culori. Unele dintre ele erau atît de rare și de rîvnite încît, pe vremea în care averea celui mai bogat om se ridica la 400.000 de guldeni, sumă adunată pe parcursul mai multor generații, comercianții de lalele reușeau să cîștige 60.000 de guldeni în doar un an sau doi. Pasiunea pentru flori a coincis cu perioada de înflorire a Olandei, în așa zisa „Epocă de Aur”, ce a adus supremație mondială și o mare îmbogățire culturală.

Piața lalelelor s-a prăbușit însă într-un mod spectaculos în anul 1637, cînd vînzătorii nu mai găseau cumpărători dispuși să cheltuiască sume foarte mari de bani pentru o singură plantă și au început să renunțe la acest comerț. În iarna anilor 1636-1637, cererea de lalele a depășit stocul constant de bulbi și atunci mînia oamenilor a început să consume tot ce era în jur. Acesta este momentul în care foarte mulți olandezi și-au pierdut întreaga avere, urmînd ca mai apoi economia olandeză să intre într-o criză de cîțiva ani. Chiar dacă lalele au încetat în prezent să se mai vîndă cu prețuri exorbitante, industria de flori din Olanda este într-o continuă creștere, iar exporturile ajung în prezent la peste 4,7 miliarde de euro.

La sfîrșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XIX-lea, odată cu Revoluția franceză, invazia și ocuparea Olandei de către Napoleon, au schimbat modul în care lumea vedea florile, iar olandezii au rămas singurii care și-au păstrat interesul pentru ele. Astăzi, Olanda este numită „Țara lalelelor”, cel mai mare producătoar de lalele și totodată cel mai mare exportator de flori al lumii, ce atinge 1,7 milioane de bulbi anual.

Dragostea olandezilor pentru aceste flori poate fi observată și din faptul că ziua de 16 ianuarie a fost declarată „Ziua Națională a Lalelei” și, potrivit tradiției, fiecare cetățean olandez trebuie să ia cîte un bunchet de lalele din fața Palatului Regal din Amsterdam și să-l ducă acasă ca semn al venirii primăverii. În fiecare an, în Amsterdam, se sărbătorește acest simbol național prin deschiderea celui mai mare parc floral din lume, iar cîmpurile nesfîrșite de lalele de pe întreg teritoriul Olandei reprezintă una dintre principalele atracții turistice care aduce anual zeci de mii de străini în „Țara lalelelor”.

de Beatrice ȚÎBÎRNEA 

Surse foto:

freedomtreks.co.uk

johnbrownnotesandessays.blogspot.com

hareykaldiyantravel.com