Umbrele Pămîntului plat

Oricît de exagerat și scandalos ar suna, există oameni care în 2017 cred cu tărie că Pămîntul este plat. De bunăvoie, aceștia aruncă legile gravitației pe geam, scot Biblia dintr-un buzunar și contra-argumentele „științifice” din celălalt, apucîndu-se cu dinții de teorii și explicații care să le confirme convingerea. Și deși Internetul oferă un acces la informație extrem de generos, în cazul celor care planeta are un capăt și un sfîrșit, mediul online poate fi toxic.

Dacă ar ști Pitagora că 2500 de ani mai tîrziu oamenii încă se mai ceartă și vin cu argumente cum că Pămîntul ar fi plat, probabil că s-ar răsuci în mormînt alături de toți oa­­menii de știință din Grecia An­tică. Totuși, oricît de deplasat ar suna unele dintre teorii, există mulți care cred cu o tărie mai pu­ternică decît gravitația că plane­ta noastră este de fapt plată. Pozele și filmările din spațiu? O conspirație fabricată a celor de la conducere. Ciclul noapte-zi? Doar alte două discuri plate. Forța gravitațională? Clar o născocire masonică. Ori­cum ai căuta și argumenta, „flat-earthers” (n. red.: cei care se încred în teoria Pămîntului plat) vor veni, ca într-un joc de cuvinte în­cru­ci­șa­te, cu „dovezi” care să le do­ve­deas­că credința.

Totuși, trendul celor care sînt adepți al acestui curent ideologic este unul relativ nou. Unul dintre cei mai recenți și cunoscuți adepți este baschetbalistul american, Sha­­quille O’Neal, care în martie 2017 spunea acid că „eu conduc din Florida pînă în California tot timpul și drumul este plat pentru mine. Nu se ridică și nici nu co­boa­ră la un unghi de 360 de gra­de”.

Eratosthenes, un matematician grec născut în anul 276 î. Hr., a de­monstrat încă de atunci că Terra este rotundă, reușind să calculeze circumferința planetei folosindu-se de unghiul umbrelor lăsate de soa­re la amiază în mai multe lo­curi.

Dacă e să privim înapoi, conflictul modern pe această temă a început la mijlocul seclului XIX. Mai mulți antropologi spun că în perioada respectivă, să spui des­pre un popor / persoană că e atît de înapoiat încît încă crede că Pă­mîntul este plat era ceva comun folosit pentru a descrie lipsa de cultură. Chiar dacă cei în cauză erau conștienți de faptul că planeta e sferică. Dar, fiind folosită atît de des, marcă lin­gvis­ti­că a devenit treptat un fapt științific.

Gravitația pe hîrtie

În 1906, Wilbur Glenn Voliva devenea capul unei secte religioa­se din orașul Zion, Illinois, Statele Unite, care practic condu­cea ora­șul și deținea puterea legislativă. Acesta credea cu tărie că Pămîntul este plat și a forțat toate școlile din oraș să predea cu sfințenie acest lucru. Nici restul localnicilor sau tuiștii nu erau scutiți de această doctrină și le era amintit permanent prin afișe, panouri sau anun­țuri în ziarele locale.
Wilbur mai era de părere și de faptul că Soarele se află doar la cîteva mii de kilometri dis­tan­ță de noi, nu la cîteva mili­oane, iar circumferința acestuia este mult mai mică decît pretindeau oamenii de știință. Folosindu-se de aceste date, „flat-earthers” au întors pe dos cercetarea lui Eratosthenes și au demonstrat că datele acestuia de fapt confirmau faptul că planeta este plată.

Cîțiva ani mai tîrziu, acesta din urmă era numit părintele spiritual al „International Flat Earth So­cie­ty”, o grupare care există și în prezent, are zeci de mii de adepți și care trăiește pe o planetă plată. Deși a fost criticată vehement la început, unul dintre argumentele principa­le de care se foloseau era faptul Bi­blia menționează cum că Pămîntul ar fi plat.

În 1997, societatea aproape a dis­părut, însă în 2004 aceasta a fost reînviată în jurul unui forum de discuție online. Ulterior, aceasta s-a relansat oficial în 2009 cu o literatură vastă, argumente știin­țifice și religioase și o pagină de wiki.

Internetul este plat

Acum, în era digitală și a rețelelor sociale în care informația se răs­pîn­dește într-o pînză de păianjen infinită, acest gen de teorii și conspirații ajung să adune din ce în ce mai mulți adepți. Iar cînd ele apar pe Facebook, Twitter sau Reddit cu tot felul de celebrități care se încred în ele, mediul online își schimbă natura și devine un spațiu toxic.

Mai departe pe acest lanț, „flat-eartherii” ajung să fie subiect de presă și apar pe site-uri precum Vice, The Atlantic sau The Guar­dian. Totuși, de ce există atît de multe persoane care, precum Shaquille, ajung să le creadă și să le propage mai departe?

Una dintre cele mai simple explicații este „Legea lui Poe”, care se referă la o suprasaturație a culturii Internetului. Astfel, atunci cînd apare o parodie cu o viziune radicală, în momentul în care lip­seș­te o intenție clară a autorului, este imposibil ca toată lumea să-și dea seama că este vorba de o glumă iar o parte ajung să creadă că autorul era serios. Un alt exemplu unde aceasta s-a aplicat este fenomenul pro-Trump, pornit pe 4chan în preajma alegerilor pre­zi­dențiale americane.

Cu alte cuvinte, oricît de de­pla­sat ar suna, în 2017 există în con­tinuare oameni care cred cu tărie că Pămîntul este plat iar unul dintre combustibilii care le întă­reș­te credința este chiar umorul și trollingul de pe Internet. Chiar și așa, există oameni de știință care nu vor să le demonteze credința „flat-eartherilor” și sînt de părere că de fapt trăim într-o mare de necunoscut. Un fizician american, Richard Feynman, spunea că „unii oameni tot întreabă – «Cum poți trăi fără șă știi ?» Eu nu înțeleg la ce se referă. Eu întotdeauna trăiesc fără să știu. Iar asta e ușor. Cum ajungi să cunoști este ceea ce eu vreau să știu cu adevărat”.