Zenon Grocholewski: Binele națiunii nu creează ateism, creează oameni responabili

Vineri, 5 noiembrie, con­ducerea Uni­ver­si­tății „Al. I. Cuza” a acordat titlul de Doctor Honoris Causa cardinalului Ze­non Gro­cho­lewski. Emi­nen­ța Sa este prefectul Congregației Ro­mane „Pro Edu­ca­tio­ne Ca­tho­lica” a Sfîntului Scaun, fiind responsabil cu e­du­cația și dogmele predate în instituțiile ca­to­lice de învățămînt din lume. Absolvent al Drep­­tului Canonic de la Universitatea Gre­go­ria­nă din Roma, cardinalul s-a ocupat, în perioada 1983 – 1985, de noul Cod al Dreptului Ca­no­nic, destinat reformării Curiei Romane.

OPINIA VECHE: Care este vi­ziu­­­nea de ansamblu asupra edu­ca­ției din universitățile catolice, com­pa­­­rativ cu cea din școlile laice sau de stat?

Zenon Grocholewski: Practic, școa­la catolică, dar poate să fie și bu­dis­­tă sau oricare, înseamă respect al sta­­­tu­lui față de proprii cetățeni. Statul nu este competent în religie, ca atare es­te bine să-i respecte pe proprii ce­tă­țe­­ni care sînt de-o religie sau alta. Ori­ce școală lucrează pentru binele na­țiu­nii. Dacă una ia naștere, înseamnă că pro­prii cetățeni au ne­vo­ie de o ase­me­nea școală. Astfel, un stat democratic tre­buie să dea proprii­lor cetățeni posi­bi­­li­tatea de a alege. O uni­­versitate ca­to­lică sau a oricărei re­li­gii nu este îm­po­triva celor laice sau ale statului. Asta înseamnă o altă posi­bi­­­litate de a e­duca, un respect față de prin­­­cipiile ca­re există în multe de­cla­ra­ții interna­țio­nale. Declarații care spun că părinții au dreptul să-și educe pro­­prii copii du­pă propria credință. Un stat democratic dă cetățenilor po­­si­bi­li­ta­tea de a-i e­du­ca după cre­din­ța lor.

Este evident că școala catolică va în­­cerca să transmită valorile catolice, iar cea ortodoxă să transmită valorile lor. Dar ele transmit respectul față de toți, asta este foarte important pentru orice fel de școală. În școlile noastre vin mulți care nu sînt catolici, de exem­­plu, în Asia, unde ei sînt în pro­por­­ție de doar 5%. Am fost în Thai­lan­­da, unde ca­tolicii sînt 0,5% din po­pu­lație, ca ata­re sînt 300.000 de per­soa­­ne, în schimb, în școlile catolice sînt 465.000 de elevi. Am vizitat două  școli la Bangkok, iar una avea 2500 de copii. Și am întrebat cîți catolici sînt, doar 300 mi-au zis. Am văzut o căr­­țulie pu­bli­cată de guvern, cu privire la Thai­landa și am încercat să văd ce scriu des­pre Biserica Catolică. Au spus că aceștia sînt puțini, 0,5%, dar au cele mai bune școli și cele mai bune spi­­tale. Asta a spus o țară care are mo­nar­hie bu­distă, dar au respect față de școa­la catolică. Noi respectăm credința lor, dar transmitem și propriile valori.

O.V.: Mai este omul piesa cen­tra­­lă atunci cînd vorbim de e­du­ca­ție? Ce s-a schimbat în ul­ti­me­le de­ca­de în această privință?

Z.G.: Pentru noi, dar nu numai, chiar și la nivelul UNESCO astăzi se in­sistă asupra e­du­ca­­ției integrale. Să nu trans­mitem nu­mai cu­noș­tiin­țe, dar să edu­căm o per­soa­­­nă, aici sînt patru di­men­siuni. Una este cea u­ma­nă, în edu­ca­ție se ur­mă­reș­te să se for­meze un om se­rios, cre­di­­bil, în care să se poată avea în­credere, un om ma­tur, care știe să se stă­­pî­neas­că, care să nu fie scla­vul dro­gu­rilor sau al al­coolului. A doua di­men­­siune este cea pe care noi o numim spi­rituală. Ur­mînd propria cre­dință – care ajută la educația umană – cine este res­ponsabil în fața lui Du­mne­zeu, se va comporta bine în propria-i viață. A treia dimen­siu­­ne este edu­cația intelec­tua­­lă, dar nu în sensul de a se pregăti pentru o pro­fesiune, ci pentru a învăța o persoa­nă cum să fie critică, să știe să gîn­­deas­că, care să creeze un om in­te­li­gent. Iar cea de-a patra dimensiune este aceea de a-l în­vă­ța pe om o profesie. Și cu cît pri­mele trei dimensiuni vor fi mai pu­ter­­nice, cu atît va fi mai se­rios cînd va avea o pro­fe­­sie și o va pu­ne în practi­că.

Sfîntul Părinte a instituit un consiliu care să se ocupe de noua evanghelizare

O.V.: Biserica ar trebui să se con­­for­­meze cu schimbările din so­cie­­tate, stat sau ele ar trebui să se schim­­­be în func­ție de principiile Bi­se­­­ricii?

Z.G.: La această întrebare nu se poate răspunde cu da sau nu. Aici este vor­­ba de catolici sau de ortodocși, toț tre­buie să lucreze pentru binele na­țiu­nii. Statul trebuie să respecte voința lor, iar toți catolicii sau ortodocșii sînt res­­­ponsabili pentru națiunea lor și să facă tot ce le stă în putință. Cînd ca­to­li­­cii sau ortodocșii văd că există ceva care violează demnitatea omului, tre­bu­­ie să vorbească, trebuie să apere aces­­­te valori. Binele națiunii nu creea­ză ateism, creează oameni responabili. Ca atare, toți trebuie să lucreze pentru bine. Cu ajutorul credinței noastre creș­­­­tine îl facem pe stat mai bogat, îl fa­cem să se gîndească la problemele care sînt ce­­le mai importante, iar asta este sluji­rea noastră pentru binele na­țiu­­nii.

O.V.: Are Europa nevoie de o nouă evanghelizare, după cum spu­nea Papa Benedict al XVI – lea?

Z.G.: Sfîntul Părinte a instituit ast­fel un consiliu special care să se ocu­pe de noua evanghelizare. Ce tre­bu­ie să facă acest consiliu? În primul rînd trebuie să studieze motivele secu­la­­­­rismului actual, îndepărtării omului de Biserică. În al doilea rînd, să stu­die­ze mijloacele prin care să fa­cem față și cum putem să-i ajutăm pe oa­me­ni să se e­libereze de acest secularism. Noi sîn­tem convinși că dacă Dumne­zeu există în orice persoană umană, el are nevoie de Dumnezeu. Din experien­ța mea vă pot da o grămadă de exemple.

Eram o dată în Siberia, Novo­si­bir­­sk, am fost ca preot într-un restaurant și am văzut care este reacția. Eram doi preoți și mulți oameni vroiau să vor­­bească cu noi și a venit un domn care avea mai puțini de 50 de ani, educat. Iar el îmi spune că „eu nu sînt bo­te­­zat pentru că la noi bisericile au fost distruse, dar Dumnezeu există. A căzut comunismul și eu mi-am cum­pă­rat Biblia. Am citit deja Noul Tes­ta­ment de două ori, acum v-am întîlnit pe voi, preoții, și vreau să vorbesc cu voi”.

Ne-a pus o grămadă de întrebări și după ne-am îmbrățișat, cu lacrimi în ochi, fiind mulțumit de discuția pe care a avut-o cu noi. Educația lui era îm­po­tri­va lui Dumnezeu, dar iată ce s-a în­tîm­plat.

George GURESCU