“Daca ar trebui sa aleg intre ziarul Catavencu si blog-ul meu, as alege blog-ul”

– interviu cu jurnalistul si scriitorul Ioan T. Morar –

Ioan T. Morar vorbeste cu placere despre blog-ul lui. Intr-o zi cu o “primavara falsa”, in fata unei cafele, sta nelipsitul laptop de la Apple, inghesit intre scrumiera si suportul de zahar. Si-a propus un ritm de trei postari pe zi si, cind nu este acasa, de oriunde prinde o conexiune Wireless, verifica ce i-au comentat cititorii. Daca nu, are ca rezerva modem-ul de la Vodafone. Si nici nu sta rau la capitolul accesari. Oamenii il citesc. In topul lunar facut de trustul Realitatea, Ioan T. Morar are 205.665 de afisari, mai mult decit Cristian Patrasconiu care e pe locul doi cu 98.262 si Simona Tache, pe locul trei in luna noiembrie, cu 93.888 de afisari. Blog-ul e ca un al doilea copil, dupa David, fiul care face masterul in America, doar ca primul se bucura de mai multa atentie. “Stau pe net indecent de mult”, zice Ioan T. Morar. Dar nu ii pare rau, pentru ca “Laif iz nau”, dupa cum scrie pe wallpaper-ul lui.

“Dupa experienta cu Noua Caledonie trebuia sa inchid blog-ul, dar n-am putut”

R.: Ati avut vreodata un jurnal?

Ioan T. Morar: (ride) Am inceput o data unul si am scris in el trei zile. N-am putut sa-l tin, desi mi se parea foarte cool sa tii un jurnal. Era un fel de a te razbuna pe viata, o lume in care erai stapan: “Nu mi-a iesit asta, dar sa vezi ce le fac in jurnal”. Acum m-am disciplinat, daca reusesc sa tin un blog si sa postez de trei ori pe zi, inseamna ca am mai coborit cu picioarele pe pamint.

R.: Ce v-a determinat sa va deschideti blog-ul “Morar&More”?

I. T. M.: La inceput a fost experimentul cu Noua Caledonie. Din cauza asta, pentru a sustine proiectul pe care l-am facut, am deschis un blog. Intra in combinatia: “sa scriu o carte si sa scriu pe blog despre cum scriu cartea”. Asta a fost mecanismul. In mod normal, dupa o luna dupa ce am terminat cartea, trebuia sa inchid blog-ul, dar n-am mai putut. M-a prins.

R.: Cum a fost experienta scrierii unei carti “in timp real”?

I. T. M.: A fost cea mai teribila experienta, pentru ca, in primul rind trebuia sa scriu zilnic cate cinci pagini, ceea ce era greu, foarte greu. Daca atunci cind am fost in trib, am putut scrie si 20 de pagini, unele zile erau mai banale, nu se intimpla mare lucru si totusi trebuia sa scriu cele cinci pagini. Mi-am autoimpus sa am 250 de pagini, care nu se realizau decit cu scrisul asta ritmic. Mi s-a intamplat o data sa pierd niste pagini, nu le salvasem bine. Am crezut ca mor. A fost cea mai crunta zi. Erau pagini frumoase, imi iesisera. Am incercat sa le reproduc, dar nu au iesit ca prima data. Am scris in schimb despre cum le-am pierdut pe initialele.
Nu stiu cum isi propun alti scriitori, dar eu am scris exact cum trebuia, in fiecare zi. Intrasem in niste ritualuri, eu normal nu ma trezesc decat dupa 9, acolo ma trezeam si la 6:30, la 7 eram in drum spre un complex comercial, de unde imi luam ziarul. Ma intorceam, luam croasante si in fata unei cafele scriam primele pagini. Apoi continuam la prinz, uneori si seara. Nu aveam nici internet la discretie, trebuia sa platesc zece euro pentru o ora, viteza era groaznica. A fost un chin.

R.: Ati repeta experienta?

I. T. M.: Oricind.

R. : A fost un dezavantaj ca nu ati putut controla structura cartii?

I. T. M.: Da. N-am mai putut interveni asupra a ceea ce am trimis. Asta era si ideea scrierii acestei carti. Cum trimiteam paginile, cum erau editate de cei de la Polirom si, imediat ce le-am trimis pe ultimele, s-a dat la tipar. Am vrut, si am si reusit, sa o lansam la aeroport. Altfel, daca veneam acasa si ma apucam sa o rescriu, era ca orice alta carte. Asta a fost o carte cruda, n-a mai trecut prin maturizari in butoaie de stejar.

“Pe blog-ul meu, prostii sint cenzurati”

R.: Revenind la “Morar&More”, cititi toate comentariile care se posteaza?

I. T. M.: Da. Sint oameni pe care ii citesc din placere. Unele le sterg. Este mult gunoi pe internet, oameni frustrati. Nu le sterg pentru mine, ca pe mine ma doare in cot, nu am dialog cu ei, nu ma afecteaza pe mine, dar ii afecteaza pe ceilalti. Cind i-am lasat pe niste prosti, mi-au zis ceilalti oameni civilizati: “Domnule, nu vrem sa stam cu ei pe aceeasi pagina”. Sint o mana de patru-cinci oameni care posteaza anonim, dar eu ii stiu dupa IP. N-o sa-ti spuna niciodata “Sint Gigel, uite, asta e numarul meu de telefon. Esti un bou!”. Nu, toti se ascund. Cind iti pui masca inainte de a intra intr-o casa, e normal ca vrei sa furi. Asa si ei, isi pun masca si intra pe blog-ul meu. Iar eu, imi pun masca de gaze si citesc.

R.: La unii ati si raspuns, cu acelasi ton chiar…

I. T. M.: Da. Eu nu imi permit sa ii tutuiesc, eu le spun “dumneavoastra” oamenilor. Dar cind imi spun “Ba, esti asa!”, le raspund si eu cu “ba”. Adica, sa fim seriosi, pina la urma e blog-ul meu, eu il administrez. Da, cenzurez. Prostii ii cenzurez. Si cred ca astia ar trebui cenzurati peste tot.

R.: Ce ati crede daca la o postare nu ar aparea nici un comentariu?

I. T. M.: M-as uita sa nu fie vreo defectiune. Pentru ca, si daca nu apare vreun comentariu civilizat, aia care injura tot trebuie sa apara. Daca nu apar nici injuraturi, e problema la blog (ride). Nu, am un numar destul de important de cititori. Si de aia ma si chinui, ca altfel as fi putut veni sa ma plimb cu mainile in buzunar in Iasi. Era mai frumos decat sa stau aici in cafenea, cu laptop-ul pe brate.

R.: Petreceti foarte mult timp cu blog-ul. Ce parere are sotia dumneavoastra?

I. T. M.: Imi spune: “Mai lasa blog-ul ala, ca stai tot timpul pe el, ti-a luat mintile!”.

R.: Si ce-i raspundeti?

I. T. M.: Eh. Ca nu mi-a luat mintile. Inca.

“Nu citesc blog-uri tonomate”

R.: Ce v-ar face sa inchideti blog-ul?

I. T. M.: Nu stiu, ar trebui sa fie o hotarire de schimbare a vietii. Daca as vrea sa ma calugaresc, de pilda. Desi, un blog de calugar ar fi foarte interesant. (ride) Sa scriu ce s-ar mai intampla prin manastire. Nu stiu daca il voi tine pina la adinci batraneti. Poate il las mostenire fiului meu. (ride din nou cu pofta)

R.: Ce parere aveti despre blogosfera romaneasca?

I. T. M.: Mie imi place. Sint citiva oameni, pe care, daca nu erau blog-urile, nu i-as fi descoperit. Uite, de exemplu, Zoso. Eu il citesc pe Zoso. E foarte bun, daca iti da Zoso un link, ti-a sarit traficul. Mai citesc Bleen24, scrie foarte interesant. Pot sa spun ca eu l-am impins sa-si faca blog. Ii mai citesc pe colegii mei de la Catavencu, blogul Mofturi de ochelarist, Media lui Comanescu. Mai intru des si pe un blog al unui roman din Dubai, care posteaza foarte multe fotografii frumoase. L-am si intilnit cind a venit in Romania. Eu nu pot sa ma rezum, daca stiu ca un blogger vine in Bucuresti, imi dau intilnire cu el. Pentru mine lumea nu e inca toata digitala, inca mai e in carne, oase si “pictures” (n.r.: fotografii).

R.: Pe blog-ul pustiul de 14 ani, Dany, cu care v-ati intalnit in Iasi, ati mai intrat?

I. T. M.: Am mai intrat de citeva ori, dar, totusi, ar putea sa-mi fie nepot. Pe blog-ul fiului meu intru, dar pe blog-ul nepotului, n-as intra. E prea multa distanta. Are alta zona de preocupari. Dar mi s-a parut un lucru foarte bun. Eu cred ca educatia civica se va face prin blog-uri, mai mult decat orele de “Educatie Civica” de la scoala.

R.: Si ce blog-uri nu cititi?

I. T. M.: Nu-l citesc pe Ciutacu. Nu-l citesc pentru ca nu ma intereseaza. Nu citesc Mircea Badea, Roxana Iordache, Andrei Badin. Totusi, trebuie sa ai putina mindrie umana ca sa nu intri pe blog-uri de genul asta. Sint blog-urile tonomate, nu ma intereseaza.

“Am pregatite specuri, pentru zilele fara subiecte”

R.: Costi Rogozan vorbea despre “furia creatoare morareasca”. Cum ati defini-o dumneavoastra?

I. T. M.: Eh, furia creatoare. Adica, ma rog, eu pun suflet, in sensul asta, ca ma implic in lucrurile pe care le scriu, nu e o furie creatoare.

R.: Dar cum va alegeti victimele acestei “furii”?

I. T. M.: Victimele se aleg ele. Ei actioneaza, iar blog-ul meu e un blog de reactie, nu e unul eminamente cultural, desi am inaugurat o rubrica in care voi posta despre cartile pe care le citesc. Am si o rubrica de vinuri, simbata. Si, mai mult, am pregatite postari de rezerva, specuri, pentru ca poti sa n-ai subiect intr-o zi. Iar eu postez in fiecare zi de trei ori. Asta mi-e ritmul. Uite, am cinci in Drafts, una chiar foarte tare, “Ultimele fite in avion”, eu sint foarte pasionat de avione. E despre Airbus 380, care la clasa I are si dus. Mai am, de pilda, ceva despre Harvard, mi-a trimis fiul meu David si, de asemenea, o poza dintr-un magazin din Bucuresti, care arata efectele faptului ca Obama e presedintele Americii. Pun poze, mai adaug un comentariu si gata postul. Mai atenuez discutiile serioase. Sigur, acum au fost alegeri si trebuia scris despre ele, dar in week-end, de exemplu, pun peisaje.

“Daca lumea nu ar mai citi, as avea o depresie”

R.: Acest blog nu a devenit o obsesie?

I. T. M.: Ba da, ba da. Mi se intampla sa ma duc pe strada si sa ma uit in jur si sa ma intreb “Oare ce as putea pune pe blog?”. Eu cred ca inca se mai citeste in Romania, carti, blog-uri, ziare. E sfarsitul lumii daca nu se mai citeste. Daca s-ar intimpla asta, as avea o mare depresie. Eu mai am de gind sa scriu.

R.: Aveti o carte pe care ati reciti-o oricind?

I. T. M.: Pe locul I in topul meu este o carte pe care nu as mai putea s-o recitesc niciodata. Pentru ca e foarte mare, este vorba de “Iosif si fratii sai” de Thomas Mann, cuprinsa in trei volume. Am citit-o foarte greu, am inceput-o de trei ori. Si, dup-aia, cind pornisem lectura, citeam cate 50 de pagini in fiecare zi, ca sa n-o termin asa de repede. E grea, complicata. Dupa Biblie, asta e prima carte pentru mine. Apoi vine “Abaddon, exterminatorul” de Ernesto Sabato. Si apoi, oricare altele.

R.: Vi se spune si “catavencul”…

I. T. M.: “Catavencul” e deja substantiv comun, “un catavenc”, “doi catavenci” ca si “dacie”, cu “d” mic. Pentru ca face referire la o publicatie foarte importanta, a carei fondator sint, imi place sa mi se spuna asa. Nu ma deranjeaza, e o recunoastere a ceea ce fac.

R.: Dar ce eticheta preferati intre “catavencul”, “blogger-ul”, “poetul”, “scriitorul”, “cel care recomanda cartile de la Cotidianul”?

I. T. M.: Nu stiu, cred ca sint scriitor si jurnalist, desi nu fac mari anchete, am trecut in zona asta de opinii. Dar daca mi se spune scriitor sau jurnalist, chiar “cetateanul Morar”, eu sint multumit.

R.: Daca ar trebui sa alegeti intre ziarul Catavencul si blogul “Morar&More”, ce ati alege?

I. T. M.: Blog-ul. Mi-au ajuns 20 de ani de Catavencu. M-am saturat.

Laura BABAN