“In Franta, 60% dintr-o generatie trece de bacalureat, deci nu ne putem numi o tara de intelectuali”

Colaborarea cu Universitatea din Iasi l-a atasat pe profesorul Cormier profund de Romania. Ride la intrebarile ce-l vizeaza ca persoana si “frantuzeste” evita raspunsurile cu delicatete. Cuvintele accentuate de un “r” nativ, curg melodic intr-o suita de intonatii. Privirea calma, umerii relaxati, atentia la intrebari si cintarirea raspunsului capata o lentoare aparte. Mirosul placut si ademenitor al ciocolatei de pe masa ii tradeaza originea. Sigur nu e de la noi. Vorbeste cu drag si insufletire despre studentii romani. Pentru ei a si invatat limba si incearca mindru sa rosteasca “imi place la Romania”. Nu-si framinta miinile a plictiseala, nu priveste urit a indignare, ci reflecteaza molcom asupra raspunsului pe care-l va rosti. A invatat sa-si ia ramas bun zimbind si stilcind un “la revedere” marcat de acelasi “r” vibrant care ii serveste drept carte de vizita.

“Dupa ce am terminat facultatea, am simtit ca am un loc sub soare”

OPINIA VECHE: Sint studentii de astazi cu mult diferiti fata de cei din generatia dumneavoastra?

CHRISTIAN CORMIER: Cind eram student, doar 10% dintre tineri obtineau bacalaureatul. In prezent, in Franta, cam 60% dintr-o generatie trece de bacalureat, deci nu ne putem numi o tara de intelectuali. Dupa ce am trecut de acesta treapta si, mai apoi, de facultate, am simtit ca am un loc sub soare. Spre deosebire de generatia din prezent, noi aveam foarte putine domenii de dezvoltare. Astazi exista atit posibilitati materiale, cit si domenii vaste de exploatare universitara, dar totusi exista altfel de probleme. Cind am terminat eu facultatea era usor. Am vrut sa ma fac profesor de matematica, pentru ca imi placea foarte mult, si asta am si devenit.

O. V: Ati fi ales altceva daca ati fi fost student acum?

C. C: Astazi, e mult mai greu, tocmai din cauza diversitatii domeniilor nou aparute, care de cele mai multe ori nu promit prea mult. Studentul secolului al XXI-lea trebuie singur, inca de la o virsta destul de frageda – 18-19 ani – sa se gindeasca serios la ce are de gind sa urmeze in viitor. Alege la hazard o facultate al carei nume ii suna lui bine si despre care a citit cite ceva pe Internet si-atit. E o responsabilitate destul de mare. De aici tendinta de a opta, ca student, pentru facultati usoare. Matematica, Economia, Fizica, Chimia nu mai sint preferate, sint considerate prea grele, prea solicitante. Cred ca totusi as alege la fel, nu as fi putut fi un filolog bun. Mintea mea e construita pentru stiintele exacte.

O. V: Sinteti un sustinator al schimbului de experienta intre studenti. Ce va motiveaza sa credeti in parteneriate cu studentii romani?

C. C: Predau aici in Iasi deja de opt ani. Am reusit sa construim un sistem de invatamint, de seminare, de Economie si Statistica impreuna cu profesorii colaboratori de aici. La fel se intimpla si la Universitatea din Poitiers, de unde vin. Avem acum si un master care, din nefericire, nu s-a putut incepe in acest an universitar din motive administrative, dar care se va introduce sigur in anul urmator.

Am sustinut de-a lungul timpului proiecte de burse, doctorate pentru romani in Franta si masterate in cercetare. Prin sistemul Erasmus mobilitatile acestea sint mentinute si chiar intarite. Studentii din Romania sint, dupa parerea mea, silitori, de multe ori muncesc in plus fata de cei francezi. Sint mai motivati, in special studentele romance. Cred ca se intimpla asta pentru ca femeile romance sint mai mature, mai independente, mai ambitioase.

O. V: De ce credeti ca studentii de aici sint mai interesati?

C. C: Cred ca acest interes, vizibil mai profund, se datoreaza faptului ca tara voastra se deblocheaza in acest domeniu. Facultatea din Poitiers este mai mica decit cea de aici si dupa parerea mea, mai putin activa. In Romania, studentii au mai mult interes pentru economie decit in Franta. Din acest motiv sint mai multi economisti romani decit francezi.

“Intr-o colaborare, chiar si universitara trebuie sa existe o anumita chimie”

O. V: Ce v-a determinat sa colaborati si sa mentineti relationarea cu UAIC din Romania?

C. C: Colaborarea cu Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, cu Facultatea de Economie, a inceput in anul 1991-1992, exact dupa Revolutie. Am inceput cu programul “Tempus”, un program care permitea universitatilor din Europa de Est sa intre in acelasi curs cu ele din restul Europei. Universitatea ieseana a fost performanta in ceea ce priveste colaborarea, s-a simtit ca se doreste o afirmare, pe care au reusit-o cu succes. Astazi, universitatea din Iasi face parte dintr-un grupul prestigios de universitati din lume, grupul Coimbra. A reusit sa ajunga printre cele sapte universitati, alaturi de Cambridge, Oxford, Bologna. Este diferenta mare intre 1991, la inceputul colaborarii, cind perioada ceausista si-a lasat amprenta negativa asupra domeniului universitar, si perioada de dupa 2000. Progresul e vizibil.

O. V: Credeti ca perioada ceausista de care ati mentionat a scazut interesul pentru intelectualizare?

C. C: Romanii au foarte mult potential cultural. Chiar daca au trecut prin perioada comunista, nu si-au pierdut din inclinatia, traditia lor de a fi interesati de matematica, stiinte, cultura, la un nivel foarte bun. Am observat ca in Romania, cind se organizeaza o expozitie, un concert, o inaugurare literara, lumea este interesata, si asta promite mult.

Am fost placut uimit ieri (n.r.: 12 noiembrie a.c.), in timp ce predam un seminar aici, sa fiu intrerupt politicos si sa fiu influentat in schimbarea demersului meu de la ore, de citiva studenti cu un adevarat potential.

Imi amintesc de un profesor din Poitiers, care era foarte sever si care nu prea era de acord cu aducerea  studentilor romani in Franta. Motivul sau era in primul rind faptul ca ei nu cunosteau limba. Domnul profesor era complet sigur ca e o pierdere de timp. A fost insa uimit cind, in urma unui test de limba, singurul punctaj maxim a fost obtinut de studentul roman.

O. V: Sinteti unul din profesorii care au contribuit la alaturarea Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” grupului Coimbra. Carui motiv se datoreaza acest atasament?

C. C: Colaborarea se face in urma unei increderi care se stabileste de ambele parti. Nu se poate impune. Se face sau nu. E ca in dragoste. Trebuie sa existe acea chimie, acea intelegere intre partile implicate. Dupa ce se creeaza legaturile, pentru ca daca exista intelegere e inevitabil sa nu se creeze legaturi, se face impartirea a tot ceea ce este bun sau rau. E o forma de familiarizare. Schimbul de experienta aduce un plus de cunoastere si de intelegere. Asa se intimpla si in cazul relatiilor intre universitati. Pas cu pas, se fac schimburi de studenti, profesori si se ajunge la o colaborare foarte strinsa. Spre exemplu, am un coleg din Germania, profesor de Chimie aici la Universitate, si ne mai vedem din cind in cind in Poitiers si povestim despre Iasi. La inceput am trimis fiecare cite un student, cite un profesor apoi cite trei si tot asa, pina am ajuns sa cream si studii de master si doctorate. Toate astea evolueaza in timp si aduc rezultate fructuoase, in primul rind pentru studenti.

O. V: In anul 2007 ati fost ales presedinte al Forumului European pentru Sprijin Studentesc FEDORA. Care ar fi problemele mai serioase ale studentilor din Europa?

C. C: Problema orientarii profesionale a devenit in ultimii ani un subiect mondial, pe care organizatii ca FEDORA sau Coimbra se angajeaza sa-l amelioreze. Prima isi propune tocmai sa ii ajute pe studenti in dezvoltarea lor universitara. Informarea corecta, consilierea cu privire la orientarile atit sociale, cit si intelectuale ale tinarului constituie principala noastra tinta. Imi place sa ajut studentii sa-si gaseasca vocatia, sa-si construiasca un proiect solid de viitor in acest domeniu.

In prezent, bacalaureatul se ia foarte usor, licenta la fel. Sint foarte multi studenti licentiati. Trebuie sa se faca o departajare intr-un fel. De asta exista studiile de master, de doctorat. Pe vremea mea, acestea nu erau.Personal, la sfirsitul studiilor mele, eram foarte multumit si mindru sa ma stiu licentiat in Matematica. Astazi, pregatirea trebuie sa fie facuta intr-un mod mult mai intens.

“Sistemul de invatamint Bologna este independent, dar nu sovietic”

O.V: Ce parere aveti despre sistemul Bologna? Considerati ca anumite probleme ale studentilor sint provocate de acest sistem?

C. C: Sustin in totalitate sistemul de invatamint Bologna. Este unicul in Europa cu o anumita independenta. Nu e unul de tip sovietic, fiecare tara se poate adapta la rigorile cerute: trei ani de licenta si doi ani de master. Spre exemplu, in Anglia, licenta e de trei ani, iar masterul e de un an sau un an si jumatate.

O. V: Totusi, atit in Romania cit si in alte tari, a fost destul de contestat, deoarece condenseaza prea mult materia pe care un student trebuie sa o parcurga.

C. C: Este o problema pe care o intimpinam si in Franta, pentru ca structura e in semestre si fiecare dintre acestea are un anumit numar de credite. Evaluarea se face astfel pe semestru. Poti avea bursa de merit in primul, iar in al doilea poti plati taxa daca nu te mentii. Asta e una dintre problemele pe care studentii nu o agreeaza deloc la acest sistem. Mai exista si plingeri cum ca semestrele sint prea scurte si materia prea concentrata. La fel si in cazul doctoratului. Munca de cercetare e de trei ani; or’, trei ani pentru Matematica, Economie e foarte putin. La Drept la fel, la Litere nici nu mai zic. Sa spunem ca in fiecare an vrei sa studiezi o colectie a vreunui scriitor care a creat zeci de opere. Iti trebuie mai mult de trei ani ca sa asimilezi ceea ce studiezi. Din aceasta cauza s-au stirnit greve in Spania, Grecia, exista zvonuri ca si Italia ar incepe.

O. V: Care este principala calitate a acestui sistem in opinia dumneavoastra?

C. C.: In primul rind, voi, studentii europeni, puteti circula liber, va puteti forma complet. Deplasarea dintr-o tara in alta, de la o universitate la alta se face fara probleme. Eu vreau sa cred in continuare in acest sistem Bologna. O revizuire a lui ar fi, intr-adevar, necesara, dar abandonarea lui nu e recomandabila, deoarece reprezinta o maniera de a aduce studiul la un nivel european.

“Societatea are nevoie de oameni care sa aiba simtul eticii”

O. V: In prezentarile dumneavoastra militati pentru mentinerea unei imagini umane, sociale a universitatii, spre deosebire de imaginea consumista care patrunde si in acest domeniu. Credeti ca se va reusi acest lucru?

C. C: Universitatea trebuie sa ramina, dupa parerea mea, un nucleu intelectual. Universitatea nu e numai pentru aplicarea unor metode, ci si pentru gindirea lor. De aici cred ca se trag majoritatea problemelor in lume. Ducem lipsa de intelectuali, la nivel ideologic vorbind. Este nevoie de o oarecare utopie in acest domeniu. O utopie a ideilor. Nu toate ideile intelectualilor sint bune, dar din ele putem alege cu ce sa amelioram viata oamenilor. Greseala pe care o fac ei este faptul ca se transforma in experti, spre exemplu cei din sistemul american nu cunosc decit domeniul lor si nu sint capabili sa-si imagineze lumea ca un tot. Nu cred ca asta e prea bine, pentru ca se vede acest rezultat in viata de zi cu zi. Americanii actioneaza ca si cum ar umbla prin ceata, ca aceea care este acum afara. Nu tin cont si de ce este prin ceata. Un exemplu de catastrofa in urma acestui fapt este situatia din Africa, Asia. Este o penurie de intelectuali care sa gindeasca, asta e de fapt problema. Eu sint de formatie matematician, dar cred ca avem nevoie de un plus de sociologie, de filosofie in societate, de oameni care sa aiba simtul eticii.

O. V: Etica ar fi solutia pentru problemele societatii?

C. C: Astazi etica este inlocuita de religie, dar nu orice religie, ci una bazata pe secte. Exista tendinta aceasta de grupare, de izolare, atit in viata spirituala, cit si in cea materiala. Asa apar partaje, discrepante, se inchide drumul catre progres. Aceasta inchidere este de fapt o opresiune, un obstacol impotriva dezvoltarii ca societate. Etica ar reprezenta deschiderea.

O. V: Ar ameliora aceasta si criza financiara actuala?

C. C: Cind s-a auzit prima data de criza financiara la mine in tara, Ministrul Economiei din Franta a zis “bine, criza e la americani, noi nu trebuie sa ne facem griji”. Normal ca exista consecinte importante de pe urma carora vor suferi mai multe tari, precum China, tari din Africa, dar toata lumea va resimti acest val. E pentru prima oara dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial cind se inregistreaza o scadere in masa, daca este sa ne gindim la un grafic imaginar pentru traiectoria economica a lumii. Cred ca cei care vor avea de suferit sint tot cei saraci. Numarul somerilor e deja in crestere. Cind spui somaj spui mizerie, cind spui mizerie spui probleme sociale grave. Am inteles ca Dacia s-a inchis si compania mergea bine in Franta. Acolo sint inchise mai toate, din timp, iar Franta nu e o tara care sa-si faca probleme prea repede.

O. V: Ca expert in domeniu, ce pronosticuri oferiti?

C. C: Ca economist, nu mi-e frica musai de o recesiune, cit de tipul reactiilor ecomistilor de acum, care pregatesc o urmatoare criza. Cea de acum va fi stopata, sint sigur. E ca o raceala, cind te simti rau si ai impresia ca nu vei mai fi bine, dar trece pina la urma. Totusi, in cazul racelii sistemul imunitar e afectat. Exact de asta ma tem pentru economia mondiala. Sa zicem ca sint optimist pentru urmatorii doi ani, dar pesimist pentru urmatorii cinci.

“Lucrul cu studentii e ca un medicament pentru a ramine tinar”

O. V: Desi Universitatea din Iasi s-a integrat in rindul celor europene, numarul studentilor straini care aplica pentru burse Erasmus aici, e mic. Ca student de ce ati alege sa studiati la Iasi?

C. C: Iasul e un oras extraordinar, in afara faptului ca e capitala culturala a tarii. Studentii straini au ce admira, ce frecventa cind vin aici. Biblioteca Centrala, muzeele, cei mai multi sint atrasi de cluburile si maniera de distractie de aici. Studentilor mei din Franta le-a placut mult la Iasi. Majoritatea au marturisit ca romanii, tinerii in special, stiu sa se distreze, le lipseste inhibitia. De asemenea, este si o bogatie spirituala a orasului care nu se prea intilneste in exterior. Mie imi place, spre exemplu, Casa Pogor, inclusiv restaurantul. Daca acum citiva ani orasul era inca in tranzitie, acum are de toate. Hoteluri scumpe si ieftine ca in  restul Europei, restaurante de lux sau mai accesibile, magazine de firma sau normale.

O. V: Credeti ca e un oras mai ieftin fata de celelate centre universitare din Europa?

C. C: Asta nu prea cred ca se aplica in totalitate,  pentru ca aseara am iesit sa beau o bere, undeva mai jos pe bulevardul Copou si am ramas uimit sa constat ca o bere Budweisser este de doua ori mai scumpa aici decit in Franta. O cafea e la acelasi pret cu cea din Franta, dar in general restaurantele sint mai ieftine, cazarea e mai ieftina, taxiul…

O. V: Ce va motiveaza sa lucrati cu tinerii, sa-i sprijiniti, asa cum mi-ati povestit?

C. C: Contactul continuu cu studentii imi prieste. Ma simt bine in preajma lor. Puteam sa aleg sa lucrez in administratie, dar nu am vrut. Prin intermediul lor ma simt tinar. Sint deja in virsta, am experienta in domeniul administrativ, deja mi s-a cerut de catre mai multe universitati sa fac asta ,dar prefer sa predau. Este ca un medicament pentru a ramine tinar.

O. V: Care ar mai fi efectele pozitive ale acestui medicament, in afara mentinerii tineretii?

C. C: Experienta. Cistigata de pe urma profesoratului, acesta ajunge sa fie extraordinara. Universitatea este un mediu placut de munca, ce ofera multa libertate. Putem invata, cerceta, preda, imparti ce am descoperit. Este o meserie foarte diferita de celelalte, aduce aceste satisfactii in plus. Pe de alta parte, efectul advers este ca profesorii sint in general prost platiti, dar exceptind satisfactia materiala, cea spirituala o depaseste de multe ori.

Geanina SOPRON

Despre profesorul Cormier, fara date statistice

Christian Cormier s-a nascut pe 6 august 1948 in Poitiers, Franta. A urmat cursurile Facultatii de Matematica de la Universitatea din Poitiers, iar astazi este lector conferentiar de Statistica la aceeasi universitate. De asemenea din anul 2001 este presedintele Planet Info (serviciul de relatii internationale din cadrul universitatii).  Pe parcursul carierei ca profesor s-a implicat profund in proiectele de interrelationare intre universitatile europene. In perioada 1989-1994 a ocupat functia de vicepresedinte al institutiei de invatamint superior din Poitiers, perioada in care a predat intens studentilor. In 1991 a fost ales membru al Forumului  European pentru Sprijin Studentesc FEDORA. Din anul 2002 colaboreaza intens cu Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, contribuind la imbunatatirea relatiilor internationale intre Faculatea de Economie din Poitiers si cea din Iasi.

Este membru activ in bordul de conducere al Serviciului Francez de Orientare in Cariera. De asemenea face parte din grupul pentru orientare in cariera cu obiectivul “Educatie, Training si Mobilitate”, Coimbra.

Datorita ajutorului si sustinerii de-a lungul anilor, in 2006 Christian Cormier primeste titlul de profesor onorific al Universitatii “Cuza” din Iasi. Din anul 2002  sustine workshop-uri despre statistica in mai multe orase din Europa precum: Odense, Nicosia, Vilnius. In 2007 a fost ales presedinte  FEDORA, pozitie pe care inca o ocupa. Se declara interesat de mentinerea universitatii la un statut uman, social, in pofida tendintei de a aluneca inspre un caracter consumist. Este un sustinator al conceptului de studiu european pentru toate tarile continentului. Motivarea consta in uniformizarea, impartirea si schimbul de experieta intre studentii si cadrele didactice din tarile europene.

In anul 2003 a colaborat cu Catherine Barry, Jean-Yves Fortier si Gilles Kassel la redactarea cartii “Reprezentarea metacunoasterii dezvoltarii”. Preda cursuri si seminarii de Statistica si se mindreste cu statutul de prieten al studentilor: “Ma inteleg foarte bine cu ei. Cursurile se fac prin colaborarea dintre mine si acestia. Niciodata nu am fost impotriva interventiilor studentilor. In Romania studentii sint si mai indrazneti, dar de fiecare data vin cu idei noi, interesante”.

In perioada 12 – 16 noiembrie 2008, participa la vizita grupului Coimbra la Iasi si tine un seminar pentru studentii de la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor. “Chiar ieri am tinut un curs cu studentii economisti si am ramas placut surprins de interventia unui tinar, care de altfel a si fost la Poitiers, facindu-se remarcat si acolo. Faptul ca vine cu idei noi, mereu bune, ii va garanta cu siguranta o cariera atit aici, cit si in Franta”.

La cei 60 de ani, profesorul Christian Cormier se poate lauda cu un palmares serios in privinta cunoasterii si sprijinului studentilor. Interrelationarea cu cei romani l-a atasat de bulevardul Carol I si de salutul romanesc “Buna ziua” pe care il rosteste cu un zimbet larg.