Ion Giurmă: Relația cu tineretul mă întinerește și pe mine

Dacă rectorul pre­ia și atribuțiile unui manager, uni­ver­sitatea devine o afacere?

Nu, universitatea es­te o instituție publică și ea trebuie să funcționeze ca o instituție publică. Tre­buie însă să pornim de la contextul actual în care se află universitatea noastră. Este performantă, între primele 12 din țară, pe locul 6 din peste 100 de universități. Prin urmare, trebuie să pregătim spe­cialiști în domeniul tehnic care să fie performanți și să facem și cercetare ști­in­­țifică performantă. Aș spune că este o u­ni­versitate omogenă, care are 14 domenii de studiu. Iar pe viitor ne propunem să ne menținem acolo unde sîntem, mai multe nu putem.

Managerul trebuie să urmărească atent intrările și ieșirile din universitate

Și atunci cum priviți dum­nea­­voastră atribuțiile unui rector-manager?

Managerul trebuie, alături de ad­ministrație, să urmărească foarte atent intrările și ieșirile din universitate, ca un gospodar acasă. Și, în privința asta, am do­vedit-o în acești patru ani de criză că sîntem buni manageri pentru că ne aflăm într-o situație favorabilă. Intrările sînt mult mai mari decît ieșirile, deci noi stăm foar­te bine la finanțarea de bază. Chiar da­că ne vin banii cu întîrziere, noi în­căr­căm cardurile, dăm banii la oameni. Nu au fost probleme niciodată și stăm foarte bi­ne și la veniturile proprii pentru că a­vem foarte mulți bani care sînt împrumutați în proiectele structurale pe care le de­rulăm în universitate.

Într-un clasament realizat anul trecut s-a arătat că majoritatea rec­torilor ieșeni au publicate un nu­măr relativ mic de lucrări în reviste de spe­cialitate. Cît de important este a­cest criteriu de „cercetător productiv”?

Este foarte important, fiindcă pe funcția asta trebuie să fie pusă o per­so­­nalitate. Adică un om care este re­cu­noscut, nu numai după lucrările ISI (In­formation Sciences Institute). Eu mă consider un profesor performant, fără modestie. Am o activitate științifică dez­vol­­tată și contează acest lucru pentru că se uită la poziția recoturoului și cei din spate. Nu poți să vii la conducerea Uni­ver­sității Tehnice, care are mari per­so­na­­lități, unde sînt mulți alții cu mult mai performanți ca mine, fără a fi performant.

Conform Legii Educației, u­ni­versitatea poate înființa, începînd cu anul în curs, societăți comerciale. În ce mă­sură este aceasta o oportunitate rea­lizabilă în mandatul dumnevoastră?

În intrările noastre noi nu mi­zăm pe comerț. Sîntem o universitate per­f­ormantă, deci trebuie să facem e­du­ca­ție de înaltă calitate și să facem cerce­tare știin­țifică. Nouă ne vin venituri pe studenți-echivalenți și de aceea vrem să a­tra­gem cîți mai mulți tineri. Pentru a­ceasta trebuie să avem toate programele de studii acreditate, ca diplomele absolvenților noștri să fie recunoscute în toată lu­mea așa cum sînt. Trebuie să ne vină bani și pe cercetare științifică, și ne vin de aici, din venituri proprii și nu din în­chirieri și din societăți comerciale că noi nu facem co­merț. Cu toate că cercetarea științifică a scăzut în ultimul timp față de cînd eram eu prorector, la ora actualtă avem peste 30 de proiecte structurale în universitate cu o cifră de afaceri de peste 40 de mili­oa­ne de euro. Sîntem o universitate care vrea să progreseze prin ceea ce știe cel mai bine să fa­că.

În mandatul viitorului rector, în 2013, se vor împlini 200 de ani de cînd Gheorghe Asachi a înființat prima școală de învățămînt tehnic din țară. Ținînd cont de preferințele no­i­lor studenți cît și de reacțiile ab­sol­ven­­­ților veniți în contact cu piața muncii, cum arată astăzi învățămîntul tehnic?

Eu aș spune că Universitatea Teh­nică din Iași este cea mai puternică din NE României, în fața noastră fiind doar Politehnica din București care es­te un colos în comparație cu noi. Uni­ver­si­ta­tea este pentru zona Moldovei cea mai mare care pregătește specialiști în domeniul tehnic. În relațiile ei internaționale, ea are legături cu peste 60 de țări, deci di­plo­mele noastre sînt re­cu­nos­cute peste tot, în toată lumea.

Tot în 2013 se împlinesc și 20 de ani de la stabilirea domeniilor de stu­diu ale universității. Daca veți a­jun­ge rector, credeți că este necesară o re­vi­zuire a ofertei educaționale sau poa­te chiar a facultăților în sine?

Noi avem niște domenii performante care sînt bine conturate, dar sîntem în continuă mișcare. Cum apar idei, cum tre­buie acreditate specializări care sînt că­u­tate pe piața muncii. Deci asta urmărim pas cu pas, niciodată n-am fost o universitate închisă. Și la licență și masterat și doc­torat căutăm specilizări care sînt cerute de viitor.

Înainte de revoluție, in­gi­ne­rii erau printre primele poziții în ie­rar­­hia socială. Considerați că astăzi s-a de­valorizat meseria de inginer?

Nimic nu se construiește fără ingineri. Dacă vedeți, noi am fost tot timpul constructori, pînă și Politehnica in­gi­nerii noștri au construit-o. Urmărim ab­solvenții cînd vin să își ia diplomele și am constatat că în jur de 90 la sută din ei își găsesc locuri de muncă în țară sau în stră­inătate, deci ei sînt căutați peste tot. In­ginerul e creativ, el își găsește job, deci nu putem vorbi despre o su­pra-aglomerare a pieții muncii în pre­zent.

Am ținut orele la milimetru pentru că sînt un bun pedagog

Cît de mult contează cei 25% ai studenților, în materie de repre­zen­tare în structurile de condu­cere?

Eu am avut și întîlniri cu stu­den­ții noștri, și cred că acum au ajuns la un grad de inteligență neimaginat, cu­nosc foarte bine problemele univer­si­tă­ții, sînt bucuroși că sînt într-o universitate per­formantă și e foarte bine că sînt implicați în viața academică pentru că mulți din­tre ei ajung doctoranzii noștri și ajung cadrele didactice tinere ale noastre. Deci e foarte bine că se implică în această ac­ti­vitate vîrfurile studenților. Spre exemplu, eu n-am neglijat niciodată activitatea di­dactică, am ținut orele la milimetru pentru că eu sînt și un bun pedagog. Re­la­ția cu tineretul mă în­ti­ne­rește și pe mi­ne. Și îmi fac timp pentru că cercetarea as­ta o mai fac și sîmbăta și duminica, sa­cri­fic pentru ea, iar restul activității didactice o desfășor în timpul săptămînii. Într-a­de­văr, administrația mă­nîncă mult timp, dar dacă ești eficient poți să te descurci.

Dacă ați avea posibilitatea, cum i-ați încadra, concret, pentru eficiență maximă, în procesul decizional al universității?

Ei sînt încadrați fiindcă foarte mulți studenți fac deja parte din consiliile facultăților și participă la deciziile a­ces­tora, putînd să își spună cuvîntul. Tot a­tîția sînt și în Senatul universității și ei automat își spun punctul lor de vedere și par­ticipă la factorul decizional. Pro­centul e bun, pentru că e nevoie ca fie­ca­re ciclu să fie reprezentat bine.

Cătălin HOPULELE