Jürgen Heuer: Jurnalismul liber este expresia unei societăți libere

Opinia Veche: Care mai este impactul televiziunii publice, vizavi de cea privată, în privința influențării opiniei publice?

Jürgen Heuer: Televiziunile se bu­cu­ră cu siguranță de o credibilitate mai ma­re în privința integrității jurnalelor de știri. Pe de altă parte, oamenii caută te­­leviziunile private pentru aportul spo­rit la nivelul divertismentului. Totuși con­­sider că există un balans între cele do­uă.

O.V.: Se poate vorbi de tabloi­di­za­re în cazul televiziunii private așa cum se discută în afara acestui spectru?

J.H.:Televiziunile publice au aportul lor în privința emisiunilor cu caracter tabloid. Și noi, luptînd pentru cotă de piață și de public cot la cot cu televiziunile private, știm că nu se poate fără acest tip de divertisment. Este o compo­nen­tă considerată într-o anumită măsură firească în procesul de realizare a unei grile de programe care are în vedere niște principii de marketing în spate.

Portofoliul unui jurnalist vorbește în numele lui

O.V.: Jurnalistul este considerat în caz general un me­diator între marele public și scena po­litică. Care conside­ra­ți că ar fi princi­piul de bază care ar trebui urmat pentru a putea fi considerat un mijlocitor îndreptățit în­tre cele două?

J.H.: Înainte de toate trebuie să își păs­treze caracterul independent. Să nu ajun­gă să fie la mîna unui politician. În ace­lași timp trebuie să înțeleagă cum func­­ționează mecanismul decizional și or­­ga­nizațional al unui politician pentru a putea, la rîndul său, filtrînd prin prisma noțiunilor asimilate depre sistem să poate explica fenomenele politice mari­lor mase pe limba lor. Și mai ales pentru a găsi cele mai pertinente argumente pen­tru a acuza public un politician în cazul în care situația se pretează la așa ce­va.

O.V.: Ați afirmat în cadrul Se­mi­na­­ru­lui de Jurnalism că nu există o no­men­claturizare a meseriei de jurnalist în Germania. Unde se face în ca­zul acesta diferența între amatorism și profesionalism ?

J.H.: În momentul aparițiilor în mai multe publicații reputate considerăm că statutul și portofoliul unui jurnalist vor­beș­te în numele lui.

O.V.: Dar nu se cere și o specie de acreditare de la public sau colegi de breaslă?

J.H.: Jurnalismul liber este expresia unei societăți libere. Și o acreditare din partea unei anumite instituții de presă sau nevoie unui jurnalist de a lup­ta mai degrabă pentru recunoașterea la nivel simbolic și nu factual în mediul în care ac­tivează ar însemna o îngrădire a acestei libertăți.

O.V.: În calitate de martor-observator în ce perioadă preconizați ie­și­rea din tranziția post-comunistă a Ro­mâniei ca parte din fostul bloc so­vietic al Europei Centrale și de Est? Analiștii români au făcut estimări de pînă la douăzeci de ani.

J.H.: S-a întîmplat la fel în Ger­ma­nia și atunci estimările erau si­mi­lare, în jur de douăzeci de ani. Între timp am ajuns la concluzia și convinge­rea că e ne­voie de trei generații pentru de­păși această perioadă. Și asta în­seam­nă nu douăzeci, ci în medie, patruzeci, cinci­zeci de ani, cînd ultimii martori ai co­munismului vor fi la pensie. De atîta timp e nevoie pentru ca un asemenea fe­nomen să dispară din conștiința societăți.

O.V.: Considerați că și în demersul jurnalistic persistă încă această conș­tiință a trecutului ?

J.H.: Cu siguranță da, și acest lucru se vede atît în jurnalismul românesc, cît și în cel german.

Alexandra PANAETE