Iulian Comănescu: „Realitatea” pierdea prime-time-ul pentru că nu avea curajul unei opțiuni asumate

OPINIA VECHE: Dincolo de criza economonică, am avut și un management prost al instituțiilor de presă de au scăzut vînzările atît de mult?

IULIAN COMĂNESCU: Tre­bu­iau să facă alte lucruri. Managerul este to­tuși un angajat, pînă la urmă, este la che­remul unui proprietar. El ori este un pro­prietar  de media român – destul de discreționar cum s-a văzut din nu­me­roa­se indicii care au ieșit la iveală – ori, dacă nu unul de media străin, mult mai pro­fesionist, dar care are o libertate destul de limitată, ca de o piață de la mar­ginea Turciei, așa cum este Ro­mâ­nia.

Prin urmare, este vorba de voința po­litică și de ce vor acești oameni. S-a vă­zut foarte bine ce au făcut proprietarii de me­dia din 2005 încoace. Sîntem într-un stadiu destul de mimetic, ei s-au în­fipt pe o piață care era deja aglomera­tă, cea a cotidienilor, din dorința de a cîș­ti­ga influență politică, dar prin atitudini de xerox-uri. Dacă  ne uităm la ceea ce fac străinii atunci cînd investesc în me­dia în România, a fost foarte interesant ce s-a petrecut pe piața revistelor de fe­mei, care-i a doua cea mai bogată din media românească. Aici avem glossy-urile de tip occidental, care au început cu „Avantaje” în 1995 și „Unica” în 1997, pentru că ele au venit pe un segment unde nu exista nimic atunci. S-au stabilizat și au devenit o găină cu pui de aur. Întotdeauna un patron media străin nu va fi tentat să diversifice zona de piață, destul de rar se va repezi într-un loc de care deja este aglomerat.

O.V.: Au fost campanii de re­fa­ce­re a imaginii, cu gîndul că vor revita­li­za vînzările, însă cum s-a făcut că la „Evenimentul Zilei” acestea nu au avut un același impact ca la „Ro­mâ­nia Liberă”?

I.C.: Cifrele spun asta, dar la „Evenimentul Zilei” a fost un concurs de factori care au dus la distrugerea bran­dului. Pe deoparte, povestea începe în ’92, ’94, cînd ziarul a pornit de pe po­ziții foarte sus și tot cade de atunci. Ceea ce s-a întîmplat în epoca post Nis­torescu a însemnat o cădere accentuată, fără ca Nistorescu – contrar a ceea  ce se crede – să fi fost un manager care a reușit să ridice tirajul, dar a greșit într-un moment în care a poziționat „Eve­ni­men­tul” ca ziar anti–PSD și cu ocazia asta s-a ales cu un halou de reputație. La „România Liberă”, managementul ăsta WAZ și, ulterior, Adamescu a fost cea mai bună garanție politică în privin­ța independenței.

Realitatea Tv, deja în îndelungata ei existență, nu a depășit nouă puncte

O.V.: Cît de kamikaze sînt atunci televiziunile de știri din moment în care știu că pierd din audiență constant, dar merg pe aceeași politică eco­nomică  și editorială?

I.C.: Este o soluție empirică și de supraviețuire în care contractele sînt cu politicienii și nu cu telespectatorii. Ei se în­tîlnesc acolo ca să execute niște lu­cru­ri pe gustul cuiva. Un exemplu pregnant au fost, de pildă, Adrian Ursu și Oana Stancu, aveau un discurs hain și critic care nu interesa, în ultimă ins­tan­ță, pe nimeni. B1 Tv, unde înainte de aceas­tă lansare, era un lingău descifrabil, are niște personaje care toacă cîteva lucruri care nu interesează pe ni­meni decît, eventual, cîțiva politicieni.

Realitatea pierdea perpetuum prime-time-ul pentru că nu avea curajul unei opțiuni asumate. Acești oa­me­ni, care au un trecut de presă scrisă, poa­te că este și discutabil, se omo­lo­ghea­ză ca vedete Tv. Sînt niște recordmen-i de un punct, un punct și jumătate într-o piață care totuși a văzut un Florin Călinescu, o Teo Trandafir, un Ma­rius Tucă. Acum avem și „Românii au talent”, „X Factor” va începe la Antena 1, iar Pro Tv a achiziționat și „The voice of”, dar dincolo sînt  domnii ăștia pe acolo, cu niște treburi, analiști, nu-stiu-ce-iști. Nu vă spun la cîte emisiuni de fotbal am fost invitat în viața mea. Se lansase H&M-ul și una dintre televiziunile astea îmi spusese să vin să discutăm despre imaginea lui Traian Bă­sescu care se îmbracă de la nu știu ce fir­mă, în timp ce poporul sărac face coa­dă la H&M.

O.V.: Dar cît le va lua pînă își vor reface această imagine?

I.C.: La Realitatea nu știu ce se va în­tîmpla. Acolo am fost, pentru scurt timp, numărul doi din televiziune, după re­lansarea de către Vîntu – nici nu știam atun­ci că el este acolo – mi s-a pă­rut o tîmpenie să toacă această zonă po­li­tică o televiziune de  vorbe și nu una de știri. Nu poți să țintești un target 25 -45% fără niște întîmplări catastrofice. Chiar înainte de toată această relansare politică, să mai vii cu niște pretenții cum că tu ai fi serios, îmi aduc aminte că era comunicatul acela de presă cu performanța lor jurnalistică, că au cum­pă­rat un elicopter. Pentru ce? Rea­li­tatea Tv, deja în îndelungata ei existență, nu a depășit nouă puncte. Și asta a fost la caseta cu copilul, un milion și 50 de mii de telespectatori. Conceptul este greșit din start.

O.V.: În acest context, care-i șansa TVR-ului pentru a-și întări imaginea și audiența?

I.C.: Ca să nu fie un conflict de interese, spune că sînt implicat într-o emisiune produsă de firma soției mele, „Frăția vinului”, care are ca vedete frații Cătălin  și Adrian Pădurariu. Pot să spun că am fost multă vreme destul de sceptic și, pentru oameni de factura Andi Lăzescu, mi-a fost teamă că se bagă într-o situație fără ieșire. Vă spun sincer și uman că, dacă mie mi-ar fi oferit cineva o poziție executivă, aș fi refuzat, aș fi fost convins că nu se poate. Știu inclusiv pe pielea mea că aceas­tă echipă Lăzescu – Mona Dîrțu – Bradu reușește cumva să răzbească, se vede la TVR Info. Într-o lună de zile se poate să faci ceva mai normal la cap și mai în regulă, decît ceea ce au  făcut ani de zile Realitatea și Antena 3. Este remarcabil, desigur cu niște pete în grilă pe care le are oricine.

George GURESCU