Sheila Abdulamit: Noi credem în continuare în purtarea unor discuții civilizate cu cei de la minister

Săptămîna trecută, studenții au ieșit în stradă pentru a protesta față de lipsurile din învățămîntul superior, însă numărul lor a fost unul foarte mic. De ce la o astfel de mișcare nu reușesc să se mobilizeze măcar jumătate din ei avînd în vedere că interesul este pînă la urmă unul comun?

Noi n-am sprijinit aceste pr­o­tes­te, doar Alianța Națională a Orga­ni­za­țiilor Studențești din România (ANOSR) s-a ocupat și poate acesta ar fi răspunsul pentru care nu s-au mobilizat. În București știu că au fost cam 200 de studenți. Oricum, este o problemă generală cauzată de faptul că rezultatele nu sînt mulțumitoare. De exemplu, noi ca federație avem mul­te cerințe, am protestat și acum doi ani, iar lipsa rezultatelor de la sfîr­șitul protestelor nu i-a im­pul­sio­nat atît de mult în acțiunile urmă­toa­re pe studenți.

Cît crezi că influențează aceste acțiuni ale studenților (mobilizările acestora din ultima vreme, proteste, greve japoneze) deciziile celor din structurile de conducere ale statului?

Din octombrie și pînă în prezent noi am încercat să avem discuții cît mai oficiale cu aceștia, pentru că noi fo­losim protestele ca ultimă soluție. De exemplu, subvențiile pentru că­mi­ne au crescut într-adevăr și asta se datorează discuțiilor pe care le-am avut cu domnul ministru, am mai avut discuții și cu Guvernul legate de finanțarea educației. Acum avem dis­cuții privind creșterea cuan­tu­mu­lui burselor măcar pentru semestrul al doilea, pentru că în semestrul I cuan­tumul nu a crescut. Noi credem în continuare că prin purtarea unor dis­cuții civilizate vom ajunge la un răspuns pozitiv.

Există nemulțumiri pe toate planurile, nu ne putem minți că sînt probleme doar în planul învățămîntului
Studenții au spus ca politicienii s-au obișnuit cu lipsa de reacție din partea societății. Societatea s-a trezit. Ce a găsit cînd a deschis ochii?

Dacă urmărim situația actuală, vedem că este plin de proteste peste tot, sînt nemulțumiri pe toate pla­nu­rile, și pe planul sănătății și pe cel al învățămîntului. Este greu să spui că este o problemă doar într-o singură direcție, nu ne putem minți. Însă fiecare trebuie să lupte pentru ceea ce crede, în momentul în care noi decidem că trebuie să protestăm să nu o facem din obligație. Dacă alții do­resc să ni se alăture, îi vom primi cu cea mai mare bucurie, dar să creadă într-adevăr în ceea ce fac, să nu fie influențați de protestele din trecut.

S-a vorbit la un moment dat des­pre unificarea celor trei federațiilor stu­dențești (ANOSR, UNSR și USR) în una singură. Ar ajuta această variantă la găsirea unui punct co­mun în reprezentarea studenților?
Din păcate nu cred că este o va­rian­tă bună, avem viziuni și mo­da­li­tăți de abordare diferite și e greu să ajungi într-un moment din asta la un numitor comun. Nu cred că ăsta este scopul nostru, este bine să existe trei voci care împreună să poată expune un punct de vedere în fața ministerului. Fiecare are identitatea sa proprie.

Este nor­mal ca ligile să se alinieze contex­tu­lui în care se află.

Însă Ministrul delegat pentru învățămînt superior, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, Mihnea Costoiu spunea că ar exista unele divergențe privind unele solicitări. Nu s-ar ajunge la un numitor comun dacă ar fi o singură federație?

Nu cred că asta ar fi o problemă, fie­care își dorește ca studenții să be­ne­ficieze de ceea ce merită. Noi re­pre­zentăm vocea lor și atunci cînd există probleme este normal ca noi să ne sesizăm, să ne expunem punc­tul de vedere în fața instituțiilor, în fa­ța universităților sau a minis­te­ru­lui. Și aici nu mă refer ca forma de protest, ci ca formă de comunicare.

Studentul de astăzi este nemotivat din cauza faptului că nu are asigurat un loc de muncă

Ca lider al unei organizații studențești naționale, cît de mult crezi ca s-au schimbat în ultimii ani ligile studențești în ceea ce privește latura civică?

De-a lungul timpului este nor­mal ca ligile să se alinieze contex­tu­lui în care se află. Depinde foarte mult și de relația lor cu univer­sita­tea, de relația lor cu instituțiile locale. Din 2007 noi milităm pentru drepturile noastre și a existat o uni­tate în ceea ce privește părerea noastră referitor la drepturi. Dacă ne ra­portăm la diferite evenimente pe care organizațiile le fac, asta se con­cre­tizează și în funcție de ce nevoi au ei. În mare parte, nevoile au rămas aceleași, dar pe vremuri erau cereri de la cele mai mici neajunsuri pînă la cele de nivel național. Unele s-au con­cretizat, altele s-au normalizat, însă în continuare trebuie să ne lup­tăm pentru a ajunge la ceva mai bun.

Care este portretul studentului astăzi?

Depinde în ce mod îl privim, po­zi­tivist sau negativist. Studentul român este un tînăr care dorește să facă ceva în viață, însă care se lovește de această barieră cînd termină un program de studii și ajunge la mo­men­tul angajării. Astfel își pierde din dorința cu care a început. Este mai nemotivat, noi încercăm mo­men­tan să găsim o modalitate de a corela programele de studiu cu cerin­țele de pe piața muncii. Vrem să vedem dacă putem găsi o soluție viabilă, sînt foarte mulți care termină facultatea și nu își găsesc un loc de muncă pe domeniul studiat și este păcat. Noi ne dorim să avem tineri cu studii superioare, dar ar trebui să ne gîndim și dacă au ce face după ce le termină. UNSR încearcă să intro­ducă mai mult companiile în facultăți, vedem care sînt job-urile ca­re se caută în realitate, să nu mai existe în continuare programe de studiu care să scoată absolvenți care nu au pe ce să se axeze.

Salariile profesorilor debutanți vor crește si ele cu 10 % de anul viitor. În 2012 a fost adoptat și Statutul Studentului. Încep lucrurile să se îndrepte?

Eu așa sper, dacă nu ar fi așa, nu aș mai fi în poziția asta. Sîntem opti­miști, vom avea în continuare dis­cu­ții, am programat și în decembrie o întîlnire cu domnul ministru pri­vind creșterea cuantumului bur­se­lor soci­a­le și a burselor de merit, dar în con­tinuare căutăm soluția via­bilă în acest sens.

UNSR crede că trebuie găsite metode alternative de finanțare, pentru că sînt atît în sprijinul nostru cît și în sprijinul universităților

Adoptarea Statutului Studentului a fost și una din măsurile propuse de studenți pentru obținerea transparenței în universități. Cît de răspîndită este această problemă în România, azi?

Din păcate, acesta trebuia să fie adoptat în 60 de zile, discuția avusese loc în luna martie a anului trecut, urmînd ca fiecare universitate să-și asume acest statut, dar la nivel na­țio­nal nu avem un procent de 100%. UNSR a făcut întotdeauna presiuni din punctul acesta de vedere prin organizațiile care ne reprezintă. Într-a­devăr, studentul trebuie să fie mai informat din mai multe puncte de vedere, trebuie să știe că există acea modalitate de evaluare a pro­fe­so­ru­lui, să știe că beneficiază de drep­turi, de reduceri la transportul în comun, să știe că beneficiază de acea reducere pentru teatru, sînt lucruri care contează și ar trebui mai mult promovate.

Mobilizarea la nivel național a tinerilor care au cerut alocarea a 6% din PIB pentru educație nu a fost trecută cu vederea. Nu s-a ajuns la acest procent încă, însă bugetul alocat educației a crescut cu 9.5 %.
Din păcate, nici nu cred că se va ajunge, avînd în vedere discuțiile nenumărate, părerea noastră este că ar trebui să găsim metode alter­na­ti­ve de finanțare, nu trebuie să fim ne­ga­tiviști să ne gîndim că dacă nu am ajuns la cei 6% nu vom avea un în­vă­ță­mînt de calitate. Trebuie să gîndim „outside the box”, să accesăm fonduri europene, care sînt în sprijinul nostru și al universităților implicit. Ni s-a promis că vom avea mai multe sesiuni de formare pe partea aceasta de accesare a fondurilor, am venit și noi cu cîteva propuneri.

Luînd în considerare stadiul de dezvoltare a țării, comparativ cu alte state europene, consideri că această creștere de pînă la 6% este realizabilă în totalitate?

Nu, mai ales dacă avem în ve­de­re și numărul protestelor care există în ultima perioadă. Întrebarea este: ok, dăm 6%, dar de unde luăm? Este un adevărat lanț al slăbiciunilor.