Atena Elena Simionescu: „Din anii ’90 încoace, schimbăm identitatea Universității”

Prof. univ. dr. Atena Simionescu a preluat pentru a doua oară consecutiv conducerea Universității de Arte „George Enescu” din Iași, fiind singurul candidat care și-a depus candidatura pentru ocuparea celei mai înalte funcții universitare. Cu responsabilitate și cu încredere în sine și în echipa din care face parte, noul rector și-a propus să aducă, în decursul următorilor patru ani, unele plusuri sistemului din care face parte, începînd de la sprijinul economic pe care speră să-l poată acorda studenților, pînă la creșterea vizibilității pe plan național și internațional.

Ați început un al doilea mandat în funcția de rector. Ce v-a încurajat să vă depuneți candidatura pentru încă patru ani?

Colegii au fost cei care m-au în­curajat. Am simțit susținere din par­tea lor, iar faptul că nu am avut un contracandidat m-a determinat să cred că, într-adevăr, le-am cîștigat încrederea prin eforturile pe care le-am depus în mandatul anterior.

Cum reușiți să păstrați apropierea cu studenții și, de asemenea, cu cadrele universitare, pentru o colaborare eficientă?

Nu fac ceva deosebit, sînt un om normal. Probabil că este vorba de felul meu de a fi și de comunicare. Vorbesc cu toată lumea în mod fi­resc și încerc să explic, cît mai bine argumentat, de ce într-un anumit moment trebuie luată o anumită de­cizie și aștept opiniile celuilalt, ca împreună să construim ceva cît mai trainic, cît mai eficient.

În planul de campanie spuneați că doriți să atrageți tineri doctoranzi către activitatea didactică. Ce anume i-ar motiva să își asume acest rol?

În domeniul nostru este foarte dificil să pornești pe drumul di­dac­tic pentru că salariul e mic. Acesta este un aspect cunoscut de toată lumea și, din păcate, nu avem po­si­bilitatea de a-l majora pentru că de așa natură sînt legile. Spun că es­te dificil în Arte pentru că în profesia noastră, mai mult decît în alta, trebuie să investești din propriul buzunar ca să poți face o lucrare. Pen­tru a cumpăra materiale și ins­tru­mente de calitate, pînă și cele mai mici, precum coli de hîrtie sau pen­soane, ai nevoie de bani. Investiția personală este mare și de cele mai multe ori, e de natură materială. Cum partea salarială este mică, pre­supun că cei care se angajează în această carieră universitară o fac de drag, din pasiune pentru profesie.

Unul dintre planurile de viitor ale rectorului este înființarea unei specializări de Scenografie.

Avînd în vedere că există costuri atît de ridicate la Universitatea de Arte, cum reușiți să ajutați studenții în această privință?

Noi, din baza financiară de care dispunem, încercăm să asigurăm ma­terialele greu accesibile. De exemplu, în domeniul graficii, asi­gu­răm studenților plăcile de metal pentru gravură, care sînt foarte scum­pe și care pot fi procurate cu greu. De asemenea, asigurăm subs­tanțele pentru atacurile acestor plăci, care sînt la fel de costisitoare și vin în cantități mari. Este mai avantajos să achiziționăm mai mult dintr-un anumit produs și să-l folosească cît mai mulți studenți, decît o singură persoană. Încercăm să ne echi­li­brăm, să sprijinim și studenții, și instituția.

În ultimii ani s-a înregistrat o creștere a numărului de tineri înscriși la Universitatea de Arte. Ce credeți că a influențat acest fapt?

Vreau să cred că datorită eforturilor noastre didactice, a faptului că muncim de mulți ani. Din ’90 noi am schimbat identitatea Uni­versității de Arte „George Enescu” din Iași, pentru că, în acei ani, în domeniul Artelor Vizuale exista o specializare de Sculptură într-un an, la care se dădea admitere, și în anul următor la Pictură, deci era un nu­măr extraordinar de mic de stu­denți. De la acei cîțiva zeci de studenți a­cum avem zece specializări de licență, zece de master, la care se adaugă doctoratul. Asta doar la Arte Vi­zua­le, căci dezvoltarea a continuat și la domeniul Muzică, iar de la înce­pu­tul mandatului meu anterior în ca­li­tate de rector, avem și Facultate de Teatru. Înainte, teatrul era o specia­lizare afiliată Facultății de Muzică, acum este de sine stătătoare.

Ați sesizat în ultimul timp și o dorință mai mare de implicare în rîndul acestora, în cadrul activităților universitare?

Din experiența mea de ani de zi­le, de la catedră, am constatat că în fiecare serie există studenți foarte buni, studenți medii și studenți mai puțin interesați. Și cînd eram eu studentă lucrurile erau la fel. Nu cred că acestea se schimbă în mod flagrant. Ar fi incorect să spun că toți studenții de acum sînt sută la sută implicați. Cred că asistăm la o evoluție firească, normală.

Cum vă propuneți, concret, să îi ajutați pe studenți să se angajeze în domeniul pregătirii lor?

Noi avem contracte de colaborare cu instituțiile culturale, Tea­trul, Opera, Uniunea Artiștilor Plastici, dar și cu toate instituțiile de cul­tu­ră și artă din zona Moldovei. Din pă­ca­te, asta nu asigură un loc de mun­că absolvenților noștri, ci mai mul­t o șansă de practică, însă știu că mulți dintre ei au găsit o posibilitate de dezvoltare prin activitatea de freelancer, mai ales cei de la Ar­te Vizuale. Pentru cei de la Muzică cred că este mai dificil pentru că trebuie să își găsească un loc într-o orchestră sau într-un cadru organi­zat în care să poată face muzică la un anumit nivel. Mai simplu este în cazul designerilor, care nu au pro­ble­me în a fi absorbiți pe piața mun­cii, căci beneficiază de o speci­a­li­za­re direct comercială, mai adînc im­pli­cată în economie. Totodată, sînt legături între profesorii noștri și me­diul de afaceri sau absolvenți ai noștri deschid firme care au succes și se întorc la noi, în altă calitate, și caută să recruteze.

Pentru că timpul e limitat, a­tunci cînd am un weekend liber sau cîteva zile libere, muncesc la capa­ci­tate maximă și recuperez tot ceea ce nu am reușit să fac într-o lună sau două. Sau cel puțin asta este im­presia pe care o am de fiecare dată.

Există acum cîteva specializări cu acord de funcționare provizorie, dar spuneați că este necesară înființarea unora noi. Care ar trebui să fie acestea?

Vrem să înființăm Scenografia la Arte Vizuale. A fost și încă este dificil din cauza costurilor, dar vom face un efort și vom duce ideea la realizare. La Muzică s-ar dori niște module speciale, mai atrăgătoare pen­tru aria aceasta. Încercăm să ve­nim în întîmpinarea persoanelor in­teresate de domeniul artistic, să fim cît mai bine pregătiți pentru ei. La Teatru urmărim introducerea unui modul opțional, inițial, de Media – radio, televiziune. Deocamdată este doar o încercare de a vedea în ce mă­sură ar fi tinerii dispuși să vină la o astfel de specializare. Ne vom folosi de maestrul Alexa Visarion, cît mai este interesat să colaboreze cu noi, pentru că dumnealui și-a ară­tat mereu bunăvoița față de universitatea noastră.

Specializarea Sculptură ar putea contribui la promovarea culturii

Ați amintit de „crearea unui profil distinct care să consolideze legătura universității cu publicul”. Ce presupune acest profil?

M-am gîndit la o colaborare mai intensă între instituția noastră și Pri­măria orașului sau instituțiile de cul­tură care organizează diferite ma­nifestări ce ajung la nivelul popu­la­ției. De exemplu, acum am propus Primăriei o nouă siglă, un nou lo­go pentru Festivalul Internațional al Educației (FIE) și studenții au lucrat cu cea mai mare bucurie, am avut o sută de variante. Oricît de performante sau mai puțin performante ar fi, vin dintr-un mediu spe­cializat, lucrarea în cauză fiind ve­ri­ficată în primă fază de profesor, discutată și refăcută de student. Este o onoare și pentru student că face un astfel de produs mediatic, cît și pentru Primărie, pentru că a ape­lat la un mediu educațional, de unde a obținut acest simbol. Datorită fap­tului că nu l-a comandat la o firmă, a încurajat artiștii tineri să lucreze. De asemenea, cred că și speciali­za­rea Sculptură ar putea contribui la promovarea culturii, cu atît mai mult cu cît Iașul este o urbe istorică, am putea plasa în unele locuri bustul unei personalități remarcante a vre­murilor trecute și astfel, indirect, mo­dest, într-o primă etapă, și omul ca­re nu este interesat de aspectele aces­tea ar afla informații importante. În­cet, încet, ne putem insera în toate straturile societății, de unde să trans­formăm cetățeanul de astăzi într-un alt tip de cetățean.

Cît timp vă mai rămîne dumneavoastră pentru a face munca de artist?

Puțin, destul de puțin, dar nu re­nunț. Pentru că timpul e limitat, a­tunci cînd am un weekend liber sau cîteva zile libere, muncesc la capa­ci­tate maximă și recuperez tot ceea ce nu am reușit să fac într-o lună sau două. Sau cel puțin asta este im­presia pe care o am de fiecare dată.

Ce reușită v-a adus cea mai mare mulțumire în mandatul anterior?

Aniversarea noastră de 155 de ani, care mi-a creat o stare deo­se­bi­tă. O altă mulțumire mi-a adus și publicarea unei monografii a Uni­versității, în două volume, de la 1830-1950 primul volum și de la 1950-2015 volumul al doilea. Am considerat că e foarte important să existe un astfel de instrument care relevă etapele de dezvoltare a aces­tei instituții, însumînd atît mo­men­tele de tristă amintire, cele interme­diare, dar și cele demne de reținut. Este o punere în operă a istoricului universității.

de Andreea ANTON