Sorin Bocancea: Ponta oferă ceea ce românii au deja. Nu am mai văzut o comunitate care să muște cu atîta lăcomie de un cîrlig gol

În aceste două săptămîni dintre tururi pe primul loc au stat socotelile matematice. Că Iohannis va lua voturile de la Macovei și Udrea și că va smulge cîteva de la Tăriceanu, că Ponta le va lua pe cele ale lui Tăriceanu, Diaconescu și Vadim. Cum credeți dumnevoastră că se va împărți electoratul? Funcționează această lege a adunării procentelor? Că dacă l-ar întreba cineva pe Mircea Geoană, n-ar fi de acord, el trebuind să cîștige, cumulat, cu 60% în 2009.

Această practică a adunării pro­centelor face parte din jocul electoral. Fiecare candidat și susțină­to­rii săi încearcă să se convingă de faptul că la a doua tragere au prima șansă. Este foarte greu de dedus cîte voturi vor merge spre un candidat sau altul, mai ales atunci cînd grămezile din care s-ar lua acele voturi sunt mici, uneori sub marja de eroare a sondajelor. Cum pu­tem ști cîte voturi vor pleca spre un can­didat de la un perdant care a luat în primul tur sub 2%? Mai mult intuitiv putem aproxima că majori­tatea dintr-o categorie de votanți va vota în al doilea tur cu un anume candidat, pornind de la profilul votantului unui anumit candidat perdant. De exemplu, votanții lui Vadim Tudor vor merge aproape toți spre Victor Ponta, pentru că pe Vadim Tudor îl votează cei vrăjiți de mesajul unui naționalism mai primitiv, de autohtonism și de xe­nofobie. Or, am văzut că mesajul lui Victor Ponta din această campanie este de aceeași factură cu cel al PRM. Imnul PRM începe așa: „În țara noastră românească / Vrem înșine stăpîni să fim”; în campania lui Victor Ponta, caravanele electorale ce au circulat prin orașe și sate aveau cunoscuta melodie cu versurile „Noi sîntem români… / Noi sîntem aici pe veci stăpîni!” Elec­toratului i se oferă ca o garanție ceea ce deja are. Nimeni nu a atacat statutul de român al vreunui cetățean român, iar România este în cea mai sigură perioadă a exis­tenței sale ca stat, sub aspect stra­te­gic. Cu toate acestea, candidatul Ponta vine să ofere ceea ce românii au prin faptul că s-au născut aici. Și mulți sînt cuprinși de entuziasm. De mult nu am mai văzut o comunitate care să muște cu atîta lăcomie de un cîrlig gol. Nu la fel se întîmplă cu electoratul lui Tăriceanu. Chiar dacă acest politician susține că este autenticul libe­ral, el a intrat în cursă pentru a ru­pe din electoratul partidului care l-a făcut mare, care i-a oferit o ca­rie­ră strălucită. Unii alegători l-au votat pe Tăriceanu pentru ceea ce a fost el. Dar mă îndoiesc de faptul că în turul al doilea majoritatea dintre ei se vor îndrepta spre Pon­ta. Acești alegători nu sînt atît de versatili precum Tăriceanu, să trea­că cu lejeritate de la un partid la al­tul. Cred că mulți vor vota candidatul liberalilor, iar o parte însem­na­tă nu se va prezenta la vot. În oglindă cu ceea ce va face electo­ra­tul PRM se va comporta cel al Mo­ni­căi Macovei. Așa cum xenofobiii lui Vadim nu vor vota niciodată un minoritar, justițiarii Monicăi Ma­co­vei nu vor vota niciodată un plagiator. Cît privește electoratul Ele­nei Udrea, acesta este electoratul lui Traian Băsescu, ce se îndreaptă mai degrabă spre Iohannis. Mai pro­blematic este disciplinatul electorat al UDMR. Ca și Victor Ponta, și Iohannis a fost dispus să sacrifice o anumită certitudine a vo­tu­ri­lor maghiarilor. Primul, prin alian­ța cu PRM; al doilea, prin refuzul ori­că­rei alianțe. Cred că majoritatea un­gurilor vor merge spre Iohannis, chiar dacă Hunor l-a lăudat pe Pon­ta. Probabil va funcționa o solidari­tate a minoritarilor. Dacă Iohannis ar fi negociat cu Hunor, ar fi iritat o parte importantă dintre români, agasată de continuitatea la guver­nare a UDMR în orice formulă și și-ar fi fracturat imaginea de om care nu intră în negoțul cu votanți.

Mai poate fi recuperată diferența? Cum?

Da, diferența ar putea fi re­cu­pe­rată dacă susținătorii lui Ioha­nnis nu s-ar baza pe o minune petre­cu­tă la vreun talk show și ar deveni mici propagandiști în cercurile în care trăiesc. Ținta nu este electo­ra­tul PSD, ci alegătorii care au votat alt candidat și cei care nu au mers la vot, cu care „iohanniștii” să ducă „muncă de convingere” om la om. Nu mai e timp pentru o răsturnare spectaculoasă venită dinspre candidat. Lui Iohannis i-ar lua o lună să convingă singur atîta electorat. Unui susținător i-ar lua timp cît o discuție la o bere să cîștige un vot pentru Iohannis, pentru că argumen­te sînt la tot pasul, nu atît pentru Iohannis, cît împotriva lui Ponta. Om cu om, vot cu vot se poate recupera diferența. Imaginați-vă că măcar jumătate dintre susțină­to­rii lui Iohannis reușesc să mai aducă încă un nehotărît, să recupereze fiecare măcar cîte un vot. Cînd fe­no­menul este în proporție de ma­să, se adună un procent bun. Și acest lucru este posibil în cazul lui Io­ha­nnis, fiincă el vine de pe partea non-PSD, fragmentată și dezorien­ta­tă. Ponta nu mai are șanse mari de creștere.

Cine ar avea în această săptămînă cel mai mult de cîștigat dintr-o dezbatere? Se spune atît că Victor Ponta l-ar domina într-o dezbatere pe Iohannis, cît și că primul dintre aceștia ar avea de pierdut expunîndu-se public în fața unor probleme pe care le-a evitat în trecut, cum ar fi cele legate de justiție.

O dezbatere ar trebui să aibă loc. Doar una. Ponta a împins lucrurile spre ratarea acesteia, impunînd el agenda contracandidatului. Foarte bine a făcut Iohannis că nu a muș­cat această nadă, fiindcă s-ar fi pla­sat din start pe locul doi, de candidat care vine unde îi cere contracandidatul. Ponta se bucură acum de sprijinul televiziunilor ofuscate că nu au exclusivitate pe dezbateri. Cu această temă văd că doresc să ne umple ultimele zile de campanie, cu dezbateri despre organizarea unor dezbateri care să stabi­lească condițiile unei dezbateri în­tre candidați. Deja Ponta a anunțat că se duce singur la dezbatere. Poa­te la monolog, pentru că nu poți avea dezbatere de unul singur. Riscul es­te ca Iohannis și staff-ul să se lase atrași în această dispută sterilă și să nu mai facă nimic altceva.

Imaginați-vă că măcar jumătate dintre susținătorii lui Iohannis reușesc să mai aducă încă un nehotărît, să recupereze fiecare măcar cîte un vot. Și acest lucru este posibil în cazul lui Iohannis, fiindcă el vine de pe partea non-PSD, fragmentată și dezorientată. Ponta nu mai are șanse mari de creștere.

Klaus Iohannis a ieșit în cîteva dintre interviuri (chiar și la Digi 24) cu o atitudine agresivă, denumind acuzațiile cu privire la dezlipirea Transilvaniei „cretinisme” și cu atacuri încă voalate dar mult mai puternice asupra lui Victor Ponta. Este această o atitudine bună în condițiile în care în toată campania a fost rezervat și molcom în vorbire?

Da, este o atitudine bună, pentru că o mare parte din electorat l-a suspectat chiar de idioțenie. Ioha­nnis trebuia să arate și faptul că știe să fie ferm și combativ. Nu a fost agresiv, ci mai combativ. O bună par­te din electorat vrea să vadă con­fruntare, semne de forță, pentru că e, totuși, o competiție. În nota ge­ne­rală de calm și echilibru, cîteva tușe de acest gen au rolul de pu­ne­re în valoare.

Cît contează în rezultatul final frauda electorală? Poate fi ea anulată printr-o prezență mare la vot sau este doar un mijloc de încurajare a nehotărîților?

Eu cred că frauda electorală a contat mult în primul tur, fiindcă miza PSD a fost să-l scoată pe Pon­ta cu 4 în față, pentru a nu-și de­mo­biliza electoratul. Așa au apă­rut „mari centre universitare” la Giur­giu și Calafat și „obiective turis­tice” în sate uitate de lume, unde nici trenul nu mai oprește. Cum vă explicați că, după 25 de ani de de­mo­crație, cînd electoratul rural vo­ta mai ales dimineața, acum a votat pe seară? S-a „urbanizat” subit? Sau turismul electoral s-a făcut sub pro­tecția serii, cînd și vigilența scade, iar listele suplimentare și voturile în plus s-au strecurat în urne în timpul gustării de la prînz pe care unii primarii o oferă cu mare generozitate? Degeaba muncești în campanie dacă în ziua votului nu ești vigilent.

Apropo de nehotărîți, cît de important credeți că este rolul acestora în stabilirea viitorului președinte? Se spune că Băsescu a cîștigat ultimele alegeri convingîndu-i pe oameni să iasă la vot, și că acum Iohannis nu poate face același lucru.

Am spus deja. Nehotărîții sînt decisivi.

Putem vorbi despre o campanie, mai ales în turul al II-lea, în care societatea civilă trage candidatul după ea, în cazul lui Iohannis, decît invers, cum a fost în 2004 și în 2009?

Societatea civilă a început să tragă candidatul după ea prin ma­ni­festările de protest față de ilega­li­tățile săvîrșite de Guvern împo­tri­va românilor din diaspora. Poate că o săptămînă de proteste și în mi­ci­le orașe, pe aceeași temă, ar putea sensibiliza populația cu privire la importanța dreptului la vot.

Care credeți că sînt temele abordate cel mai bine de cei doi candidați în această campanie și unde ar fi trebuit să mai insiste în această ultimă săptămînă?

Nu am remarcat abordara temei­nică a vreunei teme. S-a vorbit doar despre cum ar trebui să fie campania pentru a se ajunge la o temă. Ca în procesele din România: se pierd zece ani pe proceduri, iar ju­decata pe fond durează două ore. Din păcate, nu s-a ajuns la discuții pe fond.

Considerați că prin spiritul său antagonic Traian Băsescu a diminuat șansele dreptei la aceste alegeri?

De ce să îl responsabilizăm iar pe un om al cărui candidat, pe care l-a susținut pe față, a luat un scor sub nota de trecere? A oprit Bă­ses­cu lansarea mai din timp a candidatu­lui dreptei? Cît a rupt Elena Udrea din șansele cadidatului dreptei? Haideți să ne uităm cît a rupt Tă­ri­ceanu. Puneți măcar jumătate din cît a luat și veți vedea că diferența dintre cei doi candidați s-ar fi dus la un procent sub 5%. Ce o să se facă România după plecarea lui Bă­sescu, pe cine o să mai acuze pentru toate? Dreapta ar trebui să-și identifice proprii responsabili și va avea de cîștigat.