Vasile Vîntu: „Competiția continuă cu alte universități ne ține treji”

La Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași (USAMV), rectorul, prof. univ. dr. Vasile Vîntu, dorește ca fiecare student care termină cursurile să nu uite niciodată unde își are înfipte rădăcinile. Pasionat încă din copilărie de științele naturale, și-a dorit mereu să cunoască secretele mediului înconjurător și să studieze sursa noastră de hrană, solul. Absolvind instituția la care astăzi este rector pentru a doua oară consecutiv, prof. univ. dr. Vasile Vîntu vrea să dea înapoi o parte din ceea ce a fost el învățat și își dorește ca în viitorul apropiat oamenii să se preocupe mai mult de mediul înconjurător.

Dumneavoastră ați răspuns practic la „glasul pămîntului”. Ce v-a făcut să îmbrățișați această pasiune pentru agronomie?

Întotdeauna mi-a plăcut biologia și m-a pasionat tot ce este legat de mediu în special cu solul. În pe­rioada 1972-1977 am fost învățător și mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu copiii, dar parcă voiam ceva mai dinamic și mai energic și asta m-a făcut să devin cu multă muncă pro­fesor universitar.

În universități au fost și sînt încă mari probleme cu finanțarea cercetării. Cum s-a dezvoltat USAMV Iași după `89?

S-au întîmplat lucruri cu care ne putem mîndri. Nu ne-a fost ușor să gestionăm resursele europene din cauza blocajelor de fonduri. Cerce­tare fără bază materială cu o in­fra­structură modernă nu se poate. Cer­cetare doar cu infrastructură iarăși nu se poate, este nevoie de resursă umană calificată, perfecționată și chiar dacă ar fi și una și alta, este nevoie și de resura financiară. Toa­te trei sînt legate între ele, nu se poa­te dezvolta un laborator de resurse financiare, nu se poate motiva și men­ține în activitate resursa uma­nă de calitate fără a o plăti cores­pun­ză­tor.

Ce deosebește USAMV Iași de celelalte universități de profil din țară?

Toate cele patru universități agronomice din România au făcut eforturi, s-au dezvoltat. Aș spune că toți colegii noștri din Consorțiul USAMV au făcut și fac eforturi pentru ca învățămîntul agronomic să satisfacă nevoile de cunoaștere și formare a tinerilor. Nu aș putea spune că sîntem mai buni decît al­ții, dar nici că sîntem mai prejos. Chiar dacă sîntem o familie, noi sîntem într-o continuă competiție chiar și cu noi înșine în a ne îndeplini ce ne-am propus și în a ne depăși anu­mite obiective la un moment dat. Sîntem într-o continuă competiție cu celelalte universități pentru că acest lucru ne ține treji și ne face să privim permanent înainte și spre noi orizonturi pe care să le atin­gem.

Prof. univ. dr. Vasile Vîntu încă mai speră că agricultura
poate fi domeniul de dezvoltare principală a țării.

Un rector de unul singur nu poate face minuni

Dumneavoastră ce așteptări aveți în momentul de față?

Mă aștept la o implicare foarte clară și profundă a colectivului de cadre didactice asupra actului edu­cațional și, cel mai important, a ce­lui de formare a tinerilor care vin către noi. Trebuie să îi cunoaștem, să le dăm ce au nevoie și astfel în­cît să poată să absoarbă informația de care are nevoie. Trebuie să le cunoaștem nevoile și posibilitățile. O altă așteptare pe care o am este cea din domeniul cercetării. Sîn­tem o universitate tehnică, cu profil teh­nic și am așteptări în a realiza cer­ce­tări care să ajute societatea, me­diul de afaceri și cred că acest as­pect ne face mai împliniți pentru că tot ce am făcut e util. Ne preocupă foar­te tare cooperarea internațională. Trebuie să fim conectați la ceea ce se întîmplă în exteriorul nostru și universitatea noastră are relații de cooperare vechi.

Ați fost pentru a doua oară ales rector. Spuneți-mi ce regretați din mandatul trecut și ce doriți să schimbați?

M-am străduit să îmi urmăresc obiectivele, așa m-am format. Nu trebuie doar să ne propunem ceva, ci analizăm și upgradăm în funcție de situație, pentru că ne facem pro­grame strategice pe patru ani, pe opt ani, putem să facem și pe 20; evident că trebuie să fie un fir pe care universitatea trebuie să îl ur­me­ze în funcție și de echipa ma­na­gerială pe care o va avea. Nu cred că va veni o echipă managerială la USAMV Iași care să îi schimbe pro­filul după 100 și ceva de ani. Din 1912, fiecare generație a căutat să o dezvolte și asta fac și eu acum. Nu am regrete puternice față de ceea ce am realizat în mandatul anterior și cred că acest lucru m-a și mobili­zat. Am constatat și din aprecierea colegilor, și din analizele făcute, că am reușit să facem ceva împreună cu toții, toată comunitatea. Reali­ză­rile nu sînt ale mele ci ale comuni­tă­ții, un rector de unul singur nu poate face minuni.

Agricultura adevărată este o afacere: trebuie să producem pentru piață

În planul managerial ați insistat foarte mult pe internaționalizare. Ce înseamnă mai exact acest lucru? Credeți că reușita universității depinde strict de colaborarea cu parteneri din afară?

Dorim să participăm, să fim par­te, fiindcă dacă nu avem colabo­rări externe nu putem să fim parte a unor rețele de schimburi didactice, de cercetare. Și ne dorim să ne dez­voltăm mult mai mult în perioada următoare programele în limbi stră­ine. Nu sînt domeniile noastre cele mai potrivite pentru programe in­ternaționale, dar ne străduim să le facem pe cele pe care le consi­de­răm mai aproape de internaționalizare, mai atractive. Cum ar fi medicina veterinară. Vom dezvolta progra­me de master, și am avut și pînă acum o colaborare foarte bună cu Franța în acest sens, încercăm și sîntem într-un stadiu avansat acum cu partenerii noștri din Italia de la Universitatea din Perugia pentru un masterat multiuniversitar, cinci universități din cinci state europene. Ne dorim un parteneriat foarte strîns cu universitatea pe care noi o numim „so­ra de la Chișinău” pentru că sîntem legați istoric.

Noi avem o agricultură care se ba­zează pe condiții destul de bu­ne. Avem un echilibru în ceea ce în­seam­nă formele de relief, sînt puține sta­te care să aibă această stratificare și acest echilibru între cîmpie, deal, munte și mare.

În perioada 2004-2012 ați fost prorector responsabil cu activitatea didactică. Care sînt diferențele între studenții de atunci și cei de acum? Credeți că odată cu tehnologizarea, generația actuală este mai nepăsătoare față de mediu?

În ultima perioadă am consta­tat o creștere a interesului studenților față de propria pregătire. Nu mai sînt atît de mulți care să vină ca să poată avea doar o diplomă și apoi să plece și să se bazeze doar pe tit­lul de student. Ei au venit aici să se pregătească pentru profesie. Sînt mulți care au afaceri în familie, sînt mulți care își doresc să dezvolte afaceri așa cum văd în jurul lor la unii sau la alții și sînt suficiente com­panii care au afaceri de succes în do­meniul agricol. Progresele în ceea ce privește tehnica informației îi ajută pe studenți. Tehnologiile agri­cole și de prelucrare a produselor agricole se bazează pe tehnica in­for­mației. Cu cît știu mai mult, cu atît sînt mai performanți. Deci nu este un dezavantaj, este un avantaj în a ști cum să gestioneze, cum să conducă, cum să urmărească și să realizeze un anumit proces tehnologic folosind tehnica modernă. A­gri­cultura adevărată este o afa­cere: trebuie să producem pentru piață, să producem durabil, să avem grijă că și mîine trebuie să producă aface­rea.

Într-un interviu, ați afirmat că vă bucură mai mult ca tinerii care absolvă USAMV să lucreze în țară decît străinătate. De ce?

Aș spune că țara asta are ne­voie de energie, de oameni care să pu­nă în valoare ceea ce oferă ea și nu pu­tem face asta decît cu cei care sînt de aici. Să nu se înțeleagă că dacă pleacă eu îi judec, nu dau vina pe nimeni, poate găsesc un job bun care le oferă satisfacții materiale și profesionale. Avem nevoie de de­ci­zii pozitive și faptul că sîntem în Uniunea Europeană cred că este un foarte important bun cîștigat de statul român și trebuie să fruc­ti­fi­căm acest lucru, să asigurăm acel me­diu de care fiecare tînăr are nevoie să ră­mînă aici. Eu spun mereu că, atunci cînd nu se regăsește aici, caută în altă parte. Dacă și-ar regăsi rostul aici nu ar mai pleca nimeni în afa­ră, nici medicul, nici informaticianul și nici inginerul.

Mediul înconjurător se degradează din ce în ce mai mult din cauza poluării și defrișărilor masive. Credeți că viitorul nostru este legat de întoarcerea oamenilor la pămînt?

Noi avem o agricultură care se ba­zează pe condiții destul de bu­ne. Avem un echilibru în ceea ce în­seam­nă formele de relief, sînt puține sta­te care să aibă această stratificare și acest echilibru între cîmpie, deal, munte și mare. Dacă ne referim la ceea ce produce pe suprafețele agri­cole, România beneficiază peste me­dia europeană de suprafață agri­co­lă. În opinia mea, această țară trebuie să acorde, prin anumite stra­te­gii, importanța cuvenită domeniu­lui agricol. Nu aș spune că este un domeniu abandonat aici și nu aș spune că trebuie să ne întoarcem. Cred că România poate să aibă pro­grese mult mai mari decît le are în prezent dacă va dezvolta mult mai mult sectorul agricol de prelucrare. Dar nu este suficient să producem, mulți pot face asta, noi trebuie să producem lucruri de o anu­mită calitate, dar dacă nu valori­fi­căm rămînem doar cu munca. Am putea fi un competitor foarte puter­nic pe piața europeană, dar important este să nu degradăm tot ce în­seamnă mediul agricol.