Arta sincretica in Kaze

Mai jos de Conservator, pe un colt de strada, se odihneste o casa ce pare a fi construita in stil olandez, cu multe bîrne si geamuri mici, rotunjite. „Kaze Café” scrie pe una din suprafetele de lemn. Interiorul arata ca si cînd localul înca nu este pregatit sa primeasca clienti: tavanul cu turturi din calciu si peretii netezi sint varuiti in model de camuflaj, oferind senzatia unui cort de armata.

Scara de linga bar ii indeamna pe curiosi sa coboare in camera de la subsol. Daca la suprafata rusticul incearca sa se combine cu atmosfera de armata, partea de jos a barului ofera un ambient total diferit: canapele din imitatie de piele, rosii si negre, cu mobila în stil clasic. Unul din pereti e acoperit aproape în întregime de o oglinda uriasa, care surprinde clientii noi, iar intrarea la toaleta se face printr-un steag jamaican.

Comanda este luata de un tînar cu sapca putin într-o parte, haine largi si bocanci cu sireturi dezlegate, moment in care dai atentie si muzicii: ritmuri de hip-hop care fac parchetul sa vibreze. O boxa mare sta impunatoare pe un scaun, insa discutiile curg fara intreruperi. Privirile nu se întilnesc prea des, lumina fiind obscura, oferita de citeva felinare agatate de bîrnele de lemn.

Pana sa vina comanda se schimba si muzica: un soi de jazz mixat cu electronica. Un grup de tineri saltareti da buzna si ocupa doua mese din spate. Foarte galagiosi, tinuta e una si aceeasi: tot sepci cu cozoroc lat, bocanci si haine lalîi. „Sînt de la Bancila, asa-zisi artisti si arhitecti”, vine concluzia unor clienti linistiti si cu atitudine de oameni mari.

Si pentru ca atmosfera si clientii nu erau destul de pestrite, muzica revine sa completeze acest sincretism: reggae, chill-out, oldies, drum and bass. „Kaze Café” este asadar locul perfect pentru tinerii artisti, cu un ambient aranjat special ca sa-l primeasca pe Che Guevara.

Ramona NEAGU