A stins rockul în simfonie

Sting a strîns în „Symphoni­ci­ties” 12 piese încărcate cu impresii in­ti­me și atitudini emotive. Al­bu­mul, lansat anul acesta în iulie, cu­­­lege cele mai mișcătoare me­lo­dii ale solistului, precum și ale fos­tei sale trupe, „The Police”. A­du­nate cu grijă, precum un adolescent euforic care păstrează într-o cutie cele mai de preț scrisori de dra­goste, piesele stîrnesc pasiune, legămînt, calm. Vocea cîntărețului en­glez alunecă ușor pe acordurile de vioară ale orchestrei filarmo­ni­cii „Royal”, atît de senin încît ai im­presia că așa au sunat mereu pie­sele sale.

„When we dance” sau „The Pirate’s bride” nu au sunat nici­cînd mai bine, atît de lin cad pe mîi­nile care ciupesc harpa. „You and I are lovers/When night time folds around our bed” spun versurile piesei „I burn for you” – și vocea fostului lider vocal al trupei „The Police” capătă semnificații lăuntrice puternice. Versiunea ori­gi­­nală, lansată în 1982, părea sub­ți­­re și aproape goală, precum o scul­­p­tură din Grecia antică. Rit­mul limpede al viorilor, pianului și flautului, bătăile de tobă, au îm­bră­­cat sculptura și vocea puterni­că a lui Sting pare că arde într-adevăr.

Însă tînărul adolescent euforic nu a păstrat doar scrisori provocatoare de lacrimi. „She’s too good for me”, cu acorduri de old jazz, pa­re desprinsă dintr-un film din se­ria „James Bond” – agresivă și cer­tăreață. Asta în timp ce „Next to you” vrea cu orice preț să „te” a­ducă înapoi, vocea lui Sting acomodîndu-se la fel de bine și pe a­­corduri de rock simfonic, cu ritm a­lert și ceva mai agresiv decît restul pieselor de pe  „Sym­pho­ni­ci­ties”. Dacă nu ați văzut sau citit vreun basm pînă acum, acest album vă face să îl trăiți.

Cristina BABII