Același Pink în altă culoare

Pink este cîntăreața care a fost făcută cu­nos­cută de piesele cu mesaje precum „don’t let me get me”, „so what” și care a filmat videocli­puri în care părul roz și spiritul său liber au fost apreciate. Și-a obișnuit fanii cu melodii pop cu diverse influiențe, fie dance, fie rock sau R&B și niciodată nu a respins provocarea de a aborda un alt stil muzical.

De la tobe, chitări electronice și bass pe care își țipă versurile Pink a trecut pentru albumul „Rose ave” să apeleze doar la acorduri de chitară clasică și la pian și să lase vocile să tran­smi­tă mesaje despre iubire, tristețea provocată de o despărțire și despre relații homosexuale. Al­bumul a fost realizat în opt zile de stat în stu­dio și conține zece piese, fiecare melodie ne­fiind mai lungă de trei minute. Alături de Dallas Green , un compozitor și cîntăreț canadian de muzică folk și blues rock care este cu­nos­cut după pseudonimul „City and Colour” a luat naștere proiectul „You+me”. Inițial Pink l-a chemat pe canadian la Los Angeles pentru a com­pune una sau două melodii împreună, dar du­pă o săptămînă aveau deja opt piese făcute. Cei doi dezvăluie într-un filmuleț de pe You­tube că au avut ca sursă principală de inspirație via­ța artistei.

Nu poți să spui după ce termini albumul de ascultat că o piesă este mai bună decît alta sau că una este mai frumoasă și alta mai urîtă, sînt cîn­tece interpretate la unison care de­mon­strea­ză pasiunea celor doi pentru ceea ce fac și se ve­de că nu au vrut să demonstreze cît de buni sînt în industria muzicală și nici nu au dorit să a­jun­gă în topuri. Vocea lui Pink este mai puternică și este în prim-planul pieselor, dar Dallas Green, care are o voce mai caldă, aduce o doză im­portantă de sensibilitate. Doar în melodia „Lo­ve gone wrong” vocile li se separă și își a­nun­ță partenerii că de data aceasta pleacă pentru totdeauna din viața lor: „I’m gone, I’m gone, gone, gone/I’m gone for good”.

Pe 15 octombrie 2014 au concertat în Santa Monica și live vocile li se aud mut mai bine, iar me­lodiile sînt mult mai acceptabile decît variantele înregistrate, în care par artificiale. Chiar dacă melodiile nu au nicio tentă umoristică, Pink strecoară un „shit” între versurile „Now I don’t have/Much to offer” făcîndu-i pe cei prezenți la concert să-și amintească de simțul de umor al artistei.