Blues, rețetă de casă
Ascultă de (la) noi 17 decembrie 2011 Niciun comentariu la Blues, rețetă de casă 2„One, two, trei, patru” – își începe Vali „SirBlues” Răcilă albumul „Handmade blues”, acompaniat de clapele pianistului Raul Kușak. „I’m crazy for my baby”, celebra piesă a lui Willie Dixon, este prima melodie de pe această compilație acustică de coveruri.
Nici nu trebuie să fii pasionat de blues ca să-ți placă, cei doi cîntă cu atîta măiestrie și se împletesc atît de bine, că începi să îndrăgești albumul de la prima ascultare.
După „You can’t get that stuff no more”, a lui Tampa Red, atmosfera devine deodată lentă, melancolică și romantică, cu „When did you leave Heaven” (Big Bill Broonzy). Apoi ești aruncat undeva pe malul fluviului Mississipi, cu „Sugar Mama Blues” (Sony Boy Williamson, John Lee), și asta datorită chitării care parcă de-acolo a fost adusă. Vali Răcilă este, de altfel, unul dintre puținii cîntăreți de blues din România care are chitări speciale (de rezonanță) pentru acest gen de muzică, cea mai „bătrînă” fiind una germană de 107 ani, și umblă cu patru dintre acestea după el în concerte.
Pentru cei cu sîngele mai fierbinte, „How can a poor man stand such times” (Blind Alfred Reed), care bate mai înspre protest song – melodie care acum 82 de ani aducea aminte de The Great Depression, (n.r.: marea criză economică mondială dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial) se potrivește foarte bine, pentru mulți, și situației de astăzi.
Însă adevărata surpriză vine cu ultima melodie, o adaptare la pian a celebrei „Little Wing” a lui Jimi Hendrix, cu Vali la voce. Atît versurile, cît și sunetul clapelor, calme și calde, creează atmosfera perfectă pentru a încheia acest album.
„M-a sunat Nicu Alifantis (n.r.: producătorul albumului) într-o zi și mi-a spus așa, direct, „«Uite, m-am gîndit să fac un CD, vreau să-ți produc un CD»”, spune Vali într-un interviu. „Handmade blues” este singura înregistrare oficială a cîntărețului, un fel de tribut adus blues-ului clasic și una dintre puținele apariții de anul acesta cu care se poate mîndri piața muzicală românească.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu