48 de minute în fugă

„Escapism” (n.r.: fugă de realita­te) începe cu o ploaie de tobe ce pul­sează la fel de domol ca stropii grei ai șuvoiului de vară. La fel de moale su­nă vocea Mariei Apetri, solista fiind cunoscută după pseudonimul Fallulah. Cel de-al doilea CD al său nu amin­tește cu nimic de cel anterior. Doar vo­cea sună la fel de plină de sine, iar cîn­tăreața nu renunță la imperative. Dacă înainte ordona să ni se dea mai multă dragoste, aceasta devine mult mai e­goistă și cere repetînd aproape frene­tic „Don’t let me goăLet them go” (n.r.: nu mă lăsa să plec, lasă-i să plece).

Piesele trec din una în alta, într-un ritm grăbit pe alocuri care însă face pa­uze mai lente și melancolice, în care Fa­­llulah ajunge aproape să șoptească cîntînd „come into my heart” (nr.: „pă­trunde în inima mea”). Vocea-i dul­cea­gă joacă în frămîntări de ritmuri fără nici o zămislire cu „La-la-la-la…” cîntate în melodia „Superfishyality”, schimo­no­sind cuvîntul pentru ca noi să sim­țim mesajul superficialității generate de nepăsare și ucidere de reguli.

Fallulah jonglează cu sunetele și își face de cap, ca un copil obraznic.

Tendința artistei să evadeze se re­simte pe parcursul întregului album. Pe alocuri Fallulah se ia la întrecere cu strunele chitarei, mîngîie vocea în li­risme melancolice sau sare energic o­dată cu clapele pianului. Iar melodia ce poartă numele albumului evadează și ea, chiar de la început, unde corzile ce vibrează amintesc de fapt de bala­laika rusească. Mai apoi li se alătură to­­bele moi, trompetele, saxofonul, și vo­cea artistei care se întinde într-un „aaa” lungit. Aglomerația de sunete amin­tește o fugă, de realitate de altfel, ce se oprește odată ce se prăbușește și vo­­cea Mariei.

Însă nu doar porțiunile de muzică și ritmuri o duc pe artistă departe de sine și de realitate, vocea acesteia este instrumentul principal ce nu se sfiește să sune angelic și totodată îndrăzneț. În una din cele două piese care sînt in­clu­se în album drept „bonus”, Fallulah jonglează cu sunetele și își face de cap, ca un copil obraznic pe care părintele l-a lăsat trei minute și două secunde fără supraveghere, iar acesta reușește să stîrnească un adevărat „Hurricane” (n.r. uragan) de emoții.

Iar cel mai departe, dezertoarea Fa­llulah ajunge în cea de-a două piesă „bonus”. Unduielile de vioară îmbina­te cu siguranța clapelor de pian și ironia unui șuierat din cîntecele vechi din Western sînt încoronate de calmul cîntăreței care înjură și care preves­tește că „He will break up with you when su­mmer comes” (n.r.: „El te va părăsi cînd vara va veni”).

Daniela VORTOLOMEI