Duelul cu Dumnezeu

Cînd ți-e lumea mai puțin dragă și nici bani de petrecut cu prietenii în cîrciumă nu ai, albumul „In this light and on this evening” (n.r.: „În lumina și-n noaptea asta”) te poate scoate din impas. Asta, bineînțeles, dacă vrei să as­culți și părerile altora despre lumea a­pocaliptică în care trăim. LP-ul nu es­te unul care să te înveselească, să-ți spul­bere gîndurile negre, ci mai de­gra­bă oferă o ascultare decadentă, mor­tuară pe alocuri.

Tonul este unul sumbru, negativist. Piese precum „You don’t know love”, „Bricks and mortar” sau „A life as a ghost” prezintă situații în ca­re solistul se adresează la persoana a do­ua: „Nimeni nu-nțelege cum ți-ai găsit Dumnezeul, însă ai un glonț în mîini. Dă-i unui cîine un os, hrănește-l pentru o zi apoi învață-l să omoare” (Bricks and mortar). De fapt, lumea a devenit un loc atît de insuportabil, încît, așa cum spun și versurile primei melodii de pe album, care-i dă și numele, ploioasa „Londră a devenit cel mai frumos lu­cru pe care l-am văzut”.

Britanicii combină un fel de in­die-rock/post-punk cu elemente de mu­zică electronică și industrială. Su­ne­tul seamănă chiar uneori cu cel de pe albumul din 2007 al conaționali­lor de la UNKLE – „War Stories”.

Piesa „Papillon” a urcat repede în topurile din Anglia, fiind și cea mai „puternică” și mediatizată de pe al­bum. Se bucură de un videoclip re­gi­zat de britanicul Andrew Douglas, prezintînd un individ care aleargă de nebun noaptea pe străzile unui oraș, „încercînd să găsească scăparea, în­tru­cît Pămîntul se învîrte prea re­pe­de”, după cum spune prima stro­fă. La final, personajul rămîne tot singur, se oprește pe un pod suspendat și dispare. În melodie-s doar Dumnezeu și domnișoara, pe care solistul o avertizează: „Nu lăsa arma jos, dacă El ar fi fost aici cu siguranță pînă acum te-ar fi lovit”.

Ioan STOLERU