Exilul orbului

Album: „Exile” | Artist: Hurts | An: 2013 | Gen: pop – rock, electro

După lansarea albumului de debut în 2010 și a turneului ce a durat 2 ani, trupa Hurts propune fanilor un nou album, „Exile”. Noul CD a fost gîndit tocmai pentru a merge pe valul succesului pe care l-au avut cu primul album. Cei doi membri, Theo Hutchcraft și Adam Anderson, au avut de rezolvat o problemă dificilă cu care se confruntă toate trupele la această etapă: să nu-și piardă farmecul și stilul inedit din pri­mul album și, în același timp, să nu-l copieze orbește. Deși albumul este în con­ti­nua­re plin de viață, sarcina pe care o avea duo-ul a fost realizată doar pe jumătate, mul­te compoziții semănînd între ele.

Cîntecele „Miracle”, „Somebody To Die For” și „The Rope” oglindesc idei similare precum cele din compi­la­ția anterioră, iar muzica se asea­mă­nă izbitor cu cea a formațiilor Delphic, Muse sau Coldplay.
Piesa „Exile” sună minunat. Începutul liniștit devine treptat mai agitat și preia o formă elec­tronică spre refren. Este urmată de un segment cu acorduri de chitară și se încheie cu un vîrtej cosmic de sunete generate pe com­puter. „Miracle” se aseamănă cu piesele din albumul de debut, vocile epice și pre­zen­ța corului ne permit să ne reamintim de lu­cra­rea muzicală „Stay”. Însă rezultatul este un sentiment de nostalgie pe care doar fanii ade­vă­rați îl pot savura din plin.

Albumul nu se dovedește a fi atît de captivant precum era de așteptat.

Ideea declarată a formației Hurts ar fi aceea de a aduce pe piață un album într-o notă pozitivă, a speranței, a încercărilor. Însă dacă acesta ar fi scopul lor cu adevărat, a eșuat simțitor cu cea de-a treia piesă, „Sandman”, care este însoțită de note des­prin­se din filmele de groază. Glasurile co­pi­i­lor creează o atmosferă tensionată prin care se observă cum „Hurts“ trec de partea în­tu­ne­ricului. Cu toate acestea, trecerea dată nu du­rează mult, iar o dată cu piesa „Blind” ne întoarcem într-o compoziție excentrică cu a­ceeași dispoziție pozitivă pe care o aveau și primele melodii ale albumului.

Pus cap la cap, „Exile” se dovedește a nu fi atît de captivant precum era de așteptat. Hutchcraft și Anderson au oferit o mulțime de idei interesante, dar nu au fost suficiente pentru a rămâne în Top 40. Indiferent de ceea ce vrea să transmită muzica, prezența lucrurilor întîlnite anterior: cor, fluier, chi­ta­ră, dar și celelalte instrumente folosite, obosesc și dau senzația de deja vu. „Exile”, deși este un album bun, se află totuși la ani lumină față de cel de la debut.

Doina SÎRBU