Ghicitul în iubire

Pentru că cifra șapte este simbo­lul dorinței de perfecțiune și îi de­finește pe cei care își doresc mai mult decît pot avea, cel de-al șaptelea album al tru­pei Deftones se pliază pe orice fel de stare a celui care ascultă. „Koi No Yo­kan” sau echivalentul în limba ja­po­ne­ză a conceptului „Premonition of lo­ve” este albumul care unește 11 melo­dii sub o singură idee. Aceea referitoa­re la sentimentul pe care îl ai atunci cînd întîl­nești pentru prima dată pe ci­neva și nu știi care dintre voi se va îndră­gos­ti pri­mul sau dacă se va întîmpla.

De aceea, tonul brutal se îmbină cu atmosfera pașnică din piese, creînd ast­fel loc interpretărilor și alegerilor. Nu­cleul melodiei „Gauze”, „Stop was­ting all your time/ ’Cause surprise it’s you/ Who’ll face what you decide” (n.r. „În­cetează să mai pierzi timpul/ Pentru că, surpriză! tu ești/ Cel care va în­frun­ta ceea ce decizi”), este un freamăt de ins­trumente care se lasă acoperit de vo­cea solistului. Tot cu un ton moralizator, însă cu chitările puțin mai potolite și cu o voce mai joasă curg minutele în melodia „Tem­pest” (n.r. „Uragan”). Ver­surile „Ta­ke out the stories/ They’ve put into you mind and brace” (n.r. „Alun­gă po­veș­ti­le/ Pe care ți le-au inserat în minte și în brațe”) sînt rostite pe acorduri de baladă care te conving prin calmul lor. Fiind și cel de-al doilea single de pe album, „Tempest” este melodia ca­re a detronat hit-ul „Change (In the Hou­se of Flies)”, pe care fanii l-au cîn­tat ani la rînd.

Melodia care iese din tiparul cu ca­re ne-a obișnuit trupa Deftones es­te „Rosemary”, o rupere de tonul răz­vră­tit și agresiv și un îndemn către o observație pasivă a fenomenelor din jur. „There’s no sound/ But the en­gine’s drone/ Our minds set free/ To roam” (n.r. „Aici nu e nici un su­net/ Decît bîzî­itul motorului/ Mințile noas­tre sînt libere/ Să umble”). Ins­tru­men­tele își dez­văluie revolta abia spre sfîrșit cînd corzile lor par să vi­bre­ze la maxi­mum. Energia pieselor se stin­ge o­da­tă cu a­pro­pierea de fi­na­lul albumului, „Goon Squad” fi­ind un joc de acorduri molco­me.

Comparativ cu albumul precedent, „Diamond Eyes”, în „Koi No Yo­kan” băieții de la Deftones dau im­pre­sia că dintr-o joacă în care sînt implica­te instrumente și versuri cu mesaj mora­lizator poate ieși o des­crie­re a iubirii. A uneia tipice care își consumă energia gradual, asemenea intensității me­lodiilor care scade pî­nă la final.