Gustos de criticat

La mai bine de trei ani de la lansarea albumului „Coming Up for Air”, Kodaline a revenit în atenția criticilor pe 28 septembrie cu „Politics of Living”. Cele 12 piese n-au reușit însă să egaleze succesul albumului lansat în 2013, „In a Perfect World”, care s-a distins prin single-uri ca „Brand New Day” sau „All I Want”, album care a fost nominalizat la premiul „Sound of 2013”, iar nota din partea criticilor depășește cu greu 5/10.

Chiar dacă albumul este deschis de single-ul „Follow Your Fire”, piesa de rezistență o reprezintă „Brother”, lansat pe 23 iunie 2017, fiind chiar prima melodie scoasă pe piață dintre cele 12 de pe CD. În stilul clasic al celor de la Kodaline, strofele sînt cîntate de vocea calmă și plină de sensibilitate a solistului Steve Garrigan, dublată în sensibilitate la refren de către ceilalți membri ai trupei. „If I was dying on my knees/ You would be the one to rescue me”. Repetarea versului „I’ve got you brother” de patru ori ar trebui să accentueze ideea din refren, însă reușește să facă mai mult de atît, dînd ascultătorului un timp în care să mediteze la ceea ce a ascultat pînă la acel moment.

„Hide and Seek” este melodia „subestimată”, deși ocupă a doua poziție în ordinea pieselor. Inspirîndu-se din modul în care tinerii tind să joace acest joc de-a v-ați ascunselea în dragoste, crezînd că partenerul nu îi iubește altfel, versurile încearcă să scoată acest tipar în evidență și să arate că totul este doar în imaginația îndrăgostiților („There is no hide and seek/ Give it up, let it go”). Din păcate pentru „Hide and Seek”, Kodaline a promovat în special cele două single-uri lansate anterior albumului, „Follow Your Fire” și „Brother”, lăsînd într-un con de umbră restul cîntecelor, acest lucru avînd un impact negativ asupra felului în care a fost primit CD-ul de public.

Albumul este încheiat de „Temple Bar”, o altă piesă mai puțin cunoscută și promovată pînă la lansarea din 28 septembrie. Pe acordurile ce amintesc de „One Love” a lui Bob Marley sau „Wonderful World” de la Sam Cooke, melodia pare, la prima vedere, că se învîrte în jurul poveștii unei seri obișnuite de beție la facultate („There’s no point getting drunk alone/ Grab your coat and make a call/ I’ll meet you down in Temple Bar”). Însă piesa vorbește despre o depresie în urma unei despărțiri și încearcă să transmită că băutura nu duce decît la mai rău.

Chiar dacă de la critici abia a primit notă de trecere, albumul nu se îndepărtează de stilul celor de la Kodaline, sensibil, trist la nevoie, puternic la refren, pe scurt o explozie de emoții ce rămîn chiar și după ce se termină și ultima piesă. Este, ca și celelalte albume precedente, un CD care cere apăsarea butonului de replay, pentru că nici n-ai realizat cînd au trecut toate melodiile.

Text de Lorel ATOMEI