Imnul rockului adolescentin

Album: „Avril Lavigne”
Artist: Avril Lavigne
An: 2013
Gen: pop-rock

De obicei, un album în care titlul preia numele interpretului pre­su­pu­ne un amal­gam de sunete și voce prezentat la cel mai înalt nivel, un pas înainte față de tot ce a fost pînă acum în cariera acestuia. În cazul de fa­ță, albumul a reluat vechiul stil destinat ado­lescenților contopindu-l cu elemente noi, pre­luate din stilul altor cîntăreți. Avril își pro­pu­ne să ofere un album rock, însă acesta es­te departe de a fi tratat ca atare, muzica pop și dubstep fiind predominată.

Compozițiile „Rock ’n’ Roll” și „Here’s To Never Growing Up”, care deschid albu­mul seamănă uimitor de mult cu cîntecele lui Taylor Swift, care au note dramatice și un fundal romantic.

Chiar dacă piesa „Rock ’n’ Roll” nu pre­tinde a fi un imn al rock ’n’ roll-ului, este ciudat să fie interpretată într-un stil pop. Vedeta revine la blugii rupți „I like it better with my jeans all ripped up” și nu este interesată de reputația sa: „Don’t care about a reputation”, la fel cum era în ado­lescență. Indiferentă și rebelă.

Colaborarea cîntăreței pop-rock cu ex­travagantul Marilyn Manson la compoziția „Bad Girl” seamănă cu un soundtrack din fil­mele pentru adolescenți, unde o fetiță cu­minte încearcă să îți schimbe aripile în cor­ni­țe și codiță. Duetul acestora contopește do­uă stiluri diferite, transformînd-o în cea mai așteptată piesă de pe album. Melodia „Hello Kitty”, care i s-ar potrivi mai bine cîntăreței pop Britney Spears, nu poate fi în­cadrată într-un album cu muzica rock. În­treaga piesă este caracterizată prin linii de bass foarte intense, cu schimbări rapide de timpi utilizeazați în mod frecvent de cîn­tă­reața pop.

După două piese care dau impresia de imnuri ale tinereții veșnice și rebeliunii adolescentine – „Here’s To Never Growing Up” și „Rock ’n’ Roll” –, Avril Lavigne lansează prima baladă de pe noul album. „Let Me Go” este compusă de Avril în colaborare cu soțul său, Chad Kroeger și cu David Hall Hodges, fost membru al trupei Evanes­cence. Duetul a încercat să salveze situația în­tre­gu­lui album, fiind una dintre puținele melodii care transmit un mesaj mai profund decît stilul adolescentin prezent în majoritatea pieselor.

Deși ultimul său album nu im­pre­sio­nea­ză, acesta conține o simbioză de piese pe gus­­tul tuturor. De la baladele lui Taylor Swift și pînă la notele de rock a lui Marilyn Manson, trecerea se face prin dubstepul lui Britney și prin tonalitățile solistului Nickelback.