Imnurile focurilor de tabără
Ascultă de (la) noi 28 ianuarie 2012 Niciun comentariu la Imnurile focurilor de tabără 1Ar putea trece 2000 de ani și tot nu ar fi uitate primele concerte susținute de cei trei folkiști de la Pasărea Colibri care au marcat copilăria sau tinerețea generației ’80. Nu s-au risipit acei ani, cum nici ei nu și-au strîns chitările după moartea lui Florian Pittiș.
Trupa a continuat să țină șirul și a ajuns la aniversarea de 19 ani pe care i-a adunat într-un album al amintirilor. „19 ani”reunește povești, care au fost spuse în trecut, cu piesele pe care au apărut atunci. Albumul lansat de Mircea Vintilă și Mircea Baniciu reimprimă în mintea fanilor versurile și acordurile cu care tinerii s-au adunat în jurul focurilor de tabără. Devenite deja imnuri, melodiile mențin același ritm puternic și mesajele te fac să crezi că versurile prind viață.
Nu ar mai exista folk românesc fără ritmul alert al melodiei „Un om pe niște scări”, urmat de calmul redat de primele versuri ale piesei „Înțelegere”. Încă fredonată la cîntările tinerilor, „Ploaia care va veni” este ca un manifest adresat care nu încetează să fie actual, indiferent de generațiile care îl ascultă. Devenită deja celebră fraza, „The answer, my friend, is blowing in the wind,” deschide cu un aer superior piesa „Vînare de vînt”, care pare să fie un șir de întrebări strînse sub același răspuns.
Influențele haiducești se combină cu declarațiile de iubire perfect inserate în „Dacă ai ghici”, melodie aproape șoptită, în care versurile se contopesc cu murmurul chitării de pe fundal. Ultima melodie, „Cîntecul bufonului”, reușește să adune în cele două minute întreaga veselie specifică celor care au demonstrat că muzica bună se poate naște din chitară și voce.
După albumul de aniversare a 10 ani de existență, „19 ani” vine cu o plecăciune către fani și cu un zgomot surd al corzilor încinse de melodiile optzeciste.
Mădălina OLARIU
Adaugă un comentariu