Mașina timpului se hrănește cu melodii

Album: „High Hopes”
Artist: Bruce Springsteen
An: 2014
Gen: rock

De cînd a lansat melodiile „Born in the USA” sau de „Hungry Heart” care l-au fă­cut celebru, Bruce Springsteen a înregistrat 17 al­­bume, fiecare dintre ele fiind diferite. La cel de al 18-lea album, cîntărețul și-a strîns în pal­me cei peste 40 de ani de carieră și i-a îm­prăștiat pe o compilație de 12 melodii. Me­­lodii care nu se află la prima audiție, ci sînt deja hituri pen­tru cei care au fost pre­zen­ți la concertele sale sau care l-au ascultat cîntînd coveruri. Asta pen­tru că „High Hopes” reunește melodiile com­puse de-a lungul vre­­mii, însă care nu au fost înregistrate într-un studio, ci reor­ches­tra­te în variantă acus­tică. În această formă, pie­se­le se îndepărtează de sound-ul comun și trec către un rock energizant.

Pe lîngă coveruri sau melodii compuse cu 20 de ani în urmă, pe „High Hopes” sînt și me­lodii recente, din timpul ultimului tur­neu din 2013, „Wrecking Ball Tour”, cum ar fi „Just Like Fire Would”. „500 miles I’ve gone today/ Tomorrow’s 500 more/ Outside my window the world passes by, it’s/ Stranger than a dream” (n.r Astăzi am mers 500 de mile/ Mîine încă 500/ Dincolo de fereastra mea lu­mea se desfășoară/ E mai ciudat decît un vis). E momentul în care vocea gravă a acestuia se înmoaie și transformă melodia într-o po­ves­te șoptită printre acordurile chitărilor, ciupite parcă printre versuri.

Pe lîngă coveruri sau melodii compuse acum 20 de ani, pe „High Hopes” sînt și melodii compuse în ultimul turneu din 2013.

La polul opus se află melodia care dă nu­mele albumului, „High Hopes” fiind una din­tre piesele care ne reamintesc de stilul e­ner­gizant de a cînta al lui Springsteen. „Give me help/ Give me strength/ Give a soul a night of fearless sleep” (n.r Ajută-mă/ Dă-mi pu­te­re/ Dă sufletului o noapte de somn liniștit), spu­ne aproape imperativ, dînd impresia că este sătul să se mai prefacă. Deși nu aduce ni­mic nou, piesele selectate fiind deja cu­nos­cu­­te, albumul este plăcut atunci cînd reu­șeș­ti să îl percepi ca pe o mașină a timpului, între tre­­cut și prezent. Din 2014, ajungi înapoi în anii ‘80 sau ‘90, realizînd însă că stilul nu este unul diferit. Prin intermediul reoreches­tră­ri­lor, melodiile dau impresia că prind o aură luminoasă care le fac ca indiferent de ver­su­ri, să aibă o doză mai mare de optimism.