Revolutie fara revolutie din dragoste pentru dragoste

De 16 ani, Lenny Kravitz tot pregateste o revolutie. Preliminarii: opt albume. Strategie: intoarcerea la rock-ul anilor ‘€™70-‘™80. Arme: chitara electrica, bass, tobe, clape, percutie. Atac: direct la inima. Inceputul lui 2008 a fost momentul la care cintaretul american de 43 de ani s-a simtit destul de matur pentru o revolutie in dragoste.

Aceasta a fost indeajuns de bine pregatita ca artistul sa „iasa la inaintare”, dupa o pauza de patru ani. Desi cuvintul de ordine este „revolutie”, Lenny nu mizeaza pe inovatie in privinta stilului, nu vrea sa suprinda, ci doar sa sensibilizeze. Nu „fura” de la „clasici”, si nici macar nu se inspira. Cintecele lui sint mai mult un soi de omagiu adus celor de la Led Zeppelin, Queen si chiar Beatles si cunoscutilor James Brown sau Jimi Hendrix. Nici tematica nu este noua pentru Lenny, muzica pare pretext pentru dragoste si nu invers. „It’€™s Time For a Love Revolution” cuprinde piese care amesteca aproape toate mijloacele care se pot asocia sau combina cu genul rock si care se pliaza pentru un „discurs” despre inevitabilul „a iubi”: hard rock, soul, reggae, psychedelic, blues, folk, balade.

Daca la o prima auditie, Lenny suna cam suparat, o auditie avizata dezvaluie un soi de emotie, care incearca sa ocoleasca o eventuala cadere in patetic, prin acordurile „aspre” de chitara si prin vocea cind infundata, cind molcoma, cind inalt-stridenta. Daca albumul incepe in forta si „suparat”, cu piesa care da si titlul acestuia, Lenny continua stilul „hard” cu „Bring it on”. Ulterior devine melancolic. Piesa „A long And Sad Goodbye” este un fel de varianta a celebrei „Bohemian Rhapsody” a trupei Queen. „I love the rain” este de un romantism mascat, desi ritmul taraganat dezvaluie un Lenny nostalgic si sensibil. Americanul recunoaste ca talentul de a cinta si-l foloseste pentru a vorbi despre dragoste.

Din aceasta perspectiva, albumul este un fel de indemn tip hippy, „make love, not war”, iar titlul albumului pare un fel de autoironie. Intrebarea „a fost sau n-a fost revolutie?” se pare sa nu-si mai aiba sensul.

Laura PAULET