Sărbători feministe!

„Probably won’t make no money off this” (n.r.: „Probabil n-o să fac nici un ban din asta”) spune Beyoncé, cu o modestie vi­clea­nă, în pie­sa „Haunted” de pe albumul pe care ni­meni nu l-a așteptat anul acesta. A apărut vi­nerea trecută la miezul nopții, îi poartă nu­mele și nu a avut parte de nici un fel de promovare. Nu înainte de lansare, cel puțin, pentru că în primele 12 ore a generat peste 1.2 milioane de tweet-uri. La mai puțin de patru zile după apariția pachetului de 14 pie­se și 17 videoclipuri pe iTunes, albumul „Beyoncé” s-a vîndut deja în aproape ju­mă­ta­te de milion de exemplare, iar cei de la billboard.com au anunțat că materialul pro­mi­te să urce în topuri îndeajuns de repede încît să ocupe primul loc înainte de finalul a­nu­lui.

La patru zile după apariție, albumul s-a vîndut în jumă­tate de milion de copii.

Dincolo de surpriza lansării în sine, în­tre­gul material se încadrează cu greu într-un singur gen. Melodiile sînt departe de ceea ce Beyoncé a mai creat pînă acum, însă tră­să­tu­ri­le vocale și spiritul feminist pe care l-a promo­vat în ultimii ani prin muzică, dar și prin cam­panii sociale acoperă uneori originalitatea. „Pretty Hurts” e cel mai bun exemplu în acest sens. Piesa deschide albumul ca un imn motivațional despre stereotipizarea frumuseții în concursuri care vînd minciuni construite pe chipul femeilor. Majoritatea me­lodiilor, în special „Blow” și „Rocket” îm­prumută senzualitatea și versurile vîndute în primele albume ale trupei Destiny’s Child, în anii ’90. Însă albumul vine și cu un puls hip-hop pe care artista îl stăpînește și-l îmbracă cu influențe gospel pe care i le tră­dea­ză vocea, cum se întîmplă în „***Flawless”, sin­gurul single în care Beyoncé și modestia nu se mai întîlnesc, iar mesajul versurilor e în­so­țit de un monolog feminist al scriitoarei ni­ge­riene Chimamanda Ngozi Adichie.

Piesele sînt însoțite de videoclipuri pe care Beyoncé le definește mai curînd drept re­pre­zentații ale poveștilor din versuri. Pro­ba­bil cel mai puternic mesaj vizual este cel din „Superpower”, o revoltă împotriva dezordi­nii pe care regulile o desenează pe hartă („The laws of the world tell us what goes sky/ And what falls”– „Legile lumii ne spun ce zboară și ce cade”) în care vocea artistei și cea a lui Frank Ocean stîrnesc un protest calm, pe ritm retro-soul. „I never broke one promise” (n.r.: „N-am încălcat niciodată o promisiune”), ne spune Beyoncé la sfîrșit de an, în timp ce rupe regulile industriei muzicale.

Anca TOMA