Stări captive în acorduri

Pînă a ajunge la cel de-al șaptelea al­bum, trupa Placebo a îmbrăcat haina unui cameleon de ale cărui gheare s-au ținut elementele rockului alternativ, dar și cele elec­tronice care i-au făcut plăcuți încă de la început. Chiar dacă pauza pînă la următorul material a fost una de patru ani, stilul a fost închis în aceeași cutie ermetică pe care o folosesc de la album la album, „Loud Like Love” strîngînd în cele zece piese esența muzicii rock și a versurilor scrise elegant de solistul Brian Molko.

Părțile incisive se pierd între cele moi și aparent fără forță, melodia „Too Many Friends” începînd abrupt, fără a lăsa loc instrumentelor. „I got too many friends too/many people that I’ll never meet” (Am prea mulți prieteni/ mulți oameni pe care nu-i voi întîlni niciodată) ilustrează problema modului în care tehnologia modernă pătrunde în existența fiecăruia dintre noi și felul în care ne ține departe de lumea reală. Astfel, mesajul melodiei nu se pierde printre acorduri, ci îți rămîne impregnant în minte, versurile răsunînd în urechi chiar și după finalul piesei.

La polul opus se situează „Exit Wounds”, care începe cu o linie melodică delicată, asemănătoare melodiilor de la Depeche Mode. Piesa se evidențiază prin versurile „In the arms of another who doesn’t mean anything to you/ There’s nothing much to discover” (În brațele altcuiva care nu înseamnă nimic pentru tine/ Nu e nimic mai mult de descoperit), și care ajunge pînă la final să se transforme într-o confesiune. Versurile își păstrează și de această dată stilul moralizator, accentuat prin expresii puternice care ne duc cu gîndul la albumele anterioare sau la piesele care în anii ’90 deveneau un soi de imn. Însă de această dată, nu se mai resimte detașarea sau nepăsarea, ci din contră, în „Purify” se cerne o stare de teamă. „Your touch, I cannot regret/ I love the shape of your mouth and the back of your head.”(Atingerea ta, nu pot să o regret/ Ador forma gurii tale și ceafa)

Și de această dată, versurile scrise de Brian Molko te prind în mreje, chitările electrice făcînd parte doar din fundal. Astfel, „Begin The End” te duce treptat într-o stare de anxietate, ritmul fiind unul repetitiv și crescînd în intensitate odată cu secundele scurse. De la dragoste la anxietate și de la slăbiciune la gelozie, „Loud Like Love” se înscrie la maratonul emoțiilor umane captate în aproximativ 50 de minute, înșirate degajat pe hîrtie și transpuse gălăgios în acorduri.