Sub asediul tradiției
Ascultă de (la) noi 3 decembrie 2012 1 comentariu la Sub asediul tradiției 24„Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic”, aclamă MC Bean pe fundalul stăpînit de-o exaltare violentă a melodiei „Balada românului”, de pe cel de-al doilea material discografic semnat Subcarpați, „Underground Folclor”. Compilația se adresează „tinerilor în special” care, potrivit artistului, se află într-o „criză de identitate-fenomen național”.
Titlul își trage inspirația din combinația fină de folclor și instrumente românești cu genuri ca electro, dubstep sau reggae. Astfel, „românii încercați la maxim de la noxe” sînt conduși într-o călătorie de la urban–reprezentat de sunetele futuriste, halucinante de pe intro-ul albumului– la o atmosferă rurală cu ulițe unde artiștii încep să-și „facă dreptate cu cavalul și cu naiul”, după cum spun în melodia care poartă și numele albumului, „Underground Folclor”. În următoarele patru minute, vocea acută a Georgianei Mănăilă și stilul exuberant a lui Bean judecă, spunînd că „sîntem un popor ce vrea respect”, în melodia „Drumul spre pace”, în care se vorbește despre metehnele, dar și virtuțile societății noastre, modul în care sîntem percepuți peste hotare, dar și identitatea națională.
În piesa „Lungul nasului”, trupa vrea să impună albumul ca fiind unul cu atitudine cu „o conștiință”, „ceva să-ți intre-n cap atunci cînd dai din cap”, pentru că „eu nu vreau să jignesc, vreau doar să trezesc”. Într-un stil rar întîlnit pe piața muzicală din România, ei încearcă să-și asume o atitudine față de spiritul național, combinînd rapul cu folclorul autentic. Iar, pe lîngă piesele strict instrumentale, compilația conține și mostre vocale din cîntece populare românești vechi, integrate între ritmurile moderne. Nu lipsesc nici piesele care fac sunetele mai energice și îi determină pe haiduci să se ia de mînă și „să ne învîrtim cîte-o oră”, pe ritmurile melodiei „Am flăcăii mei în horă”. Iar penultima piesă „Think tank”, cu moldoveanul Horațiu, aruncă un îndemn spre „a face ceva etern, ceva care să rămînă”.
Încheierea albumului oglindește perfect prima piesă și conturează, c-o gravă voce, o călătorie a unui țăran spre nălucirea orașului. Cu această imagine Subcarpații termină de pictat un tablou despre societate, în nuanțele respectării tradițiilor. Un tablou căruia trebuie să-i înțelegi nu doar forma, ci și sensul.
Iuliana LEONTI
Un comentariu
Admitere, admitere, admitere!