Tăcerea lui David
Ascultă de (la) noi 28 februarie 2012 Niciun comentariu la Tăcerea lui David 0O ultimă rugăciune, o ultimă laudă adresată divinității – iată ce aduce „Give us rest”, albumul celor de la „David Crowder*Band” lansat la începutul acestui an. Două CD-uri în care au adunat 34 de piese fragile, sensibile, ce promit să ajungă la zeul creștinătății. Fiecare părticică din album capătă valențele unui acatist și puterea unei rugi.
Albumul se caracterizează într-un mod firesc prin orchestrația rock amestecată cu mesajul adus ca o ofrandă Celui de Sus. De altfel, este stilul cu care trupa ne-a obișnuit încă de la primul proiect lansat, în 1998 („Pour over me”).
Efectele mecanice și jocul de vioară, vocea sugrumată de emoții a lui David și puterea corului din spate, versurile limpezi și cele spuse într-o latină veche se îmbină într-un material discografic armonios, motivant și liniștitor deopotrivă. Deși cu un contrast evident, instrumente precum harpa, mandolina sau ukulele vin să întregească piesele care altfel ar părea aruncate la întîmplare într-o carcasă de plastic.
Nu este nevoie să te așezi în genunchi și nici să privești spre cer ca să asculți „Fall On Your Knees”. Printre versurile piesei se strecoară o stare de „bună dimineața”, o dorință de a adula toate creațiile divine și de a mulțumi Creatorului pentru acestea. Refrenul copleșește ascultătorul cu sentimentul de profundă recunoștință: „Oh my God it’s too wonderful/ To feel this grace rescuing/Lifting us all” (n.r.: „O, Dumnezeule, este minunat/Să simți această bunătate salvîndu-ne/Ridicîndu-ne pe toți”).
„Sometimes” schimbă tonul și renunță la percuția persuasivă din „Fall On Your Knees”. Nici chitara nu o mai ciupește cu atîta entuziasm, lasă clapele pianului să transforme începutul piesei într-un soi de cîntec de leagăn. Accentul texan își pune amprenta pe piesa „I Am a Seed” unde Jack Parker se joacă voios cu corzile unei ukulele, iar vocea solistului sună mai tradițional ca niciodată.
A venit însă timpul ca trupa să se retragă, iar acest album vine ca un ultim capitol al istoriei sale. „Give Us Rest” este așadar o rugă către Cer, dar și o rugăminte adresată publicului: „lăsați-ne să ne odihnim”.
Cristina BABII
Adaugă un comentariu