Un bătrîn îndoit de jazz
Ascultă de (la) noi 15 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Un bătrîn îndoit de jazz 4E ultima frunză rămasă pe niște ramuri chelite de vreme de un secol care abia-i mai înțelege horcăielile ce n-au făcut altceva decît să seducă fără voia lui. El și-a tras mereu pălăria pe ochi și-a cîntat cu vocea muiată-n bourbon despre vestigiile unui suflet care „a hălăduit pe-aici de pe vremea lui Eisenhower”.
La cei 61 de ani și la cel de-al 17-lea album de studio, „Bad as me”, Tom Waits își permite să spună ce vrea, inclusiv că „domnul Jagger și domnul Richards pot să-l scarpine unde-l mănîncă”, pe versurile din „Satisfied”, o frondă adusă rebelilor fără cauză care-și duc crucile imaginare după ei de decenii încoace și nu mai găsesc alinare.
Cele 13 piese aduc laolaltă spiritul sardonic, tăvălit prin scrum de țigară al unui Waits îmbătrînit elegant, care vorbește despre pasiuni înăbușite, singurătăți înghițite-n sec și un dor de ducă aruncat prin mulțimile de oameni fără chipuri din Chicago. Încă își caută o libertate intangibilă, cum îngînă gutural pe „Get lost”, printre notele de chitară rostogolite ca de la un Hendrix încercănat, de undeva din negura unor nopți nedormite de demult.
Ciudățenia lui esențialmente frumoasă se traduce în tonurile de jazz prăfuit de pe „Bad as me”, cu pianul pe care-l lovește spasmodic în timp ce adoptă un timbru dezaxat, dramatic, îmbinînd versurile recitate grav cu refrenurile alungite pe curbele saxofonului. Este balada asocierii cu micimea celorlalți, care sînt, în definitiv, „la fel de răi ca el”. „Kiss me” este piesa aceea care se aude din fundul unui bar învăluit în fum, la trei dimineața, de la un cîntăreț însingurat și un pic mahmur, căruia nu i-a mai rămas nimic de făcut decît să-și culce capul pe pian, cu ochii pierduți pe clape și să roage o iubită absentă să-l sărute pentru o ultimă dată ca pe un necunoscut.
„Bad as me” e ca un vin vechi, sîngeriu, cu gust crud și lemnos, dar insațiabil, de la care nu-ți mai pasă dacă te îmbeți pentru că se aud, de undeva din surdină, cîteva note abia perceptibile ale unui saxofon îndurerat.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu