Vechile idei împrospătate

Își drege vocea guturală pentru ca­re l-ar recunoaște oricine și își începe spectacolul. Ace­lași care durează de mai bine de 40 de ani și care l-a făcut atît de admirat încît a ajuns să nu mai poată fi scos din playlisturi.

Albumul „Old Ideas” reușește încă de la prima audiție să te reîntoarcă pentru 42 de minute în vremea anilor ’80, cînd Co­hen începea să devină un nume foar­te cunoscut în muzică.

Melodiile de pe albumul lansat du­pă opt ani de pauză sînt șoapte care se îmbină periodic cu instrumentele ca­re vibrează armonios. Versurile sînt frînturi din gîndurile unui în­dră­gos­tit de viață și de tot ce înseamnă ferici­re, îmbinate cu declarații scurte de dra­gos­te. Ritmul se menține același ca și în albumele precedente, chitara elec­trică fiind ajutată de acordurile grave ale chitării bass ciupite, piesele ase­mă­nîndu-se cu romanțele de de­mult.

„Going Home” începe ca o po­veste șoptită la ureche iubitei și se în­cheie pe același ton, Cohen de­mon­strînd că își menține stilul simetric al melodiilor cu care ne-a obișnuit. „Cra­zy To Love You” te prinde în mreje de la primele acorduri, chitara acusti­că dînd impresia că te afli într-o ca­fe­nea pictată într-un colț uitat de lu­me. La polul opus se află „The Dark­ness”, cu un ritm întrerupt de versu­ri­le care îți aduc aminte că via­ța este mult prea scurtă. „I know my days are few / The present is not that pleasant / Just a lot of things to do” (n.r.: Știu că zilele îmi sînt numărate/ Pre­zen­tul nu-i atît de plăcut / Doar multe lucruri de făcut). Melodia se termină în zgomotul clopotelor care se pierd tot mai mult pe fundal, care contras­tează cu ritmul jucăuș din par­tea in­stru­mentală cu care debutează „Ban­jo”.

Cel supranumit „maestrul me­ta­fo­relor”, devenit cunoscut pentru tim­brul vocal și pentru calmul transmis, mai semnează un album. „Old Ide­as” este colecția marcată de vocea unui adevărat poet al muzicii care își cîntă fiecare clipă din viață.

Mădălina OLARIU