Bezea în fum de țigară

Deși pe pancarta de la intrare scrie patiserie-bar, Madera în­cear­că să combine aceste două într-un sin­gur spațiu. Situat pe strada Cos­ta­che Negri, acesta este genul de lo­cal în care poți mînca o prăjitură cu un suc sau să servești o pizza în timp ce citești un ziar și savurezi o bere.

Și, aparent, lipsa unui meniu nu în­curcă pe nimeni să comande ce­va, totul fiind la vedere. Produsele de pa­tiserie, ștrudel de mere sau plă­cin­ta cu brînză, pot fi cumpărate cu trei-cinci lei și pot fi acompaniate de o cafea sau o sticlă de bere, am­be­le avînd același preț, în medie cin­ci lei. Pentru cei a căror foame nu poate fi potolită cu o prăjitură, lo­ca­lul le oferă în meniu o pizza, însă și această are doar două variante, ve­getariană, de șapte lei, și simplă, cu cașcaval și salam, la zece lei.

Madera dă senzația de local pen­tru oricine, pentru că în interior sînt tot timpul clienți de toate vîrs­te­le, de la copiii care au ieșit în oraș la un suc pînă la bătrînii care își scot ne­po­ții la o prăjitură într-o zi căl­du­roa­să. Aici, fumătorii și ne­fu­mă­to­rii au fiecare jumătatea lor din com­binația patiserie-bar. Pe partea con­sumatorilor de tutun ai sen­zația că ești într-un pub aglomerat. Fu­mul de țigară și mirosul de al­co­ol dau o am­bianță întunecată, a­jutate și de ta­petul de un roșu în­chis și lumina moale. Însă cîm­pu­ri­le din cele trei ta­blouri cocoțate pe pereți nu se po­trivesc deloc cu cu­loarea din fun­dal, dînd impresia unui kitch.

În cealaltă jumătate a barului își au cartierul nefumătorii. Spațiul e mult mai luminat și cei care își de­gustă comandă pot să arunce un ochi și la televizorul din colț, să prin­dă ultima știre a zilei. Se găsesc și ai­ci picturile cu peisaje rurale, dar fă­ră tapetul roșu de pe fundal parcă a­rată mai la locul lor.

Deși unii găsesc liniștea din Ma­dera binevenită, spațiul tot duce lip­să de un pic de suflet. Ar putea fi animat cu o varietate de mu­zi­că u­șoară, molcomă, amestecată cu un strop de jazz.

Paul ANDRICI