Cu gîndul la blues

Aproape singurul bar din Iași în care mai pot să merg fără să fiu iritat de hipsteri sau muzică proastă e Griff – fostul Voyage – la demisolul Agen­ției de Călători CFR. E combinația perfectă între un spațiu destul de mic încît să nu atragă grupuri de cor­po­ra­tiști care vor să facă karaoke, prețuri decente și clienți cumsecade, care nu vin la tine la masă să se bage-n sea­mă după cinci beri.

Un lucru important într-un bar, pe care mulți îl trec prea ușor cu ve­de­rea, este lumina. În unele localuri e prea întuneric, pe cînd în altele e prea luminat sau sînt becuri și pereți de culori nepotrivite și obositoare, pre­cum portocaliu (fostul Arte) sau mov. Aici, spoturile de lumină, combinate cu geamurile mici, de demisol, ofe­ră un mediu cît se poate de plăcut.

Unul dintre micile inconvenien­te, mai ales pentru cei care nu pleacă du­pă primele patru beri, este că mesele nu au o bară sau o scîndură de lemn jos, pe care să-ți proptești picioa­re­le. În schimb, un mare plus este faptul că găsești scaune de bar – necesare oricărei cîrciumi – numai bune pentru momentele în care ieși singur la băut și nu vrei să stai stingher la o masă, în colțul crîșmei.

Și ajungem la cel mai important aspect: muzica. Griff e singurul bar din Iași unde mai poți să asculți în voie clasicii bluesului, precum Muddy Wa­ters, B. B. King, Howling Wolf sau Robert Johnson (pe care îi gă­sești zîmbindu-ți din tablourile atîrnate ele­gant pe pereți, alături de cîteva chi­ta­re), iar seara mai prinzi și cîte un Dire Straits sau Pink Floyd.

Este de apreciat și faptul că la baie e mereu curat și se găsesc hîr­tie, săpun lichid și zet-uri (șervețele alea mari, verzi cu care te ștergi pe mîini) în detrimentul uscătoarelor cu aer cald, care nu-s bune de nimic.

Și, ca să nu neglijăm nici prie­te­nul cel mai bun al studentului, alcoolul, este de menționat că vinul roșu la ca­rafă e chiar bun și, deși îi cam trece sezonul, nici cel fiert nu e de trecut cu vederea.

Ioan STOLERU