Cumpărături decafeinizate

Cine are drum prin la Hala Cen­trală nu poate să nu observe că de­co­rul de la Caffe Central nu are nimic de-a face cu înfățișarea minimalistă a complexului. Lași deoparte pereții albi sau vitrinele din sticlă pentru a te cufunda în plușul de catifea, de-un gri ca cerul de iarnă, de la parterul clă­dirii. Poți răsfoi meniul și la una dintre măsuțele nici prea scunde, nici prea înalte, dar poți sta la fel de conforta­bil și la scaunele de la bar.

Nu prea există un loc potrivit pen­tru singuratici, căci, oriunde te-ai așe­za, cei care trec cu brațele pline de cum­părături nu-și feresc privirea de tine. Pentru că nu este delimitată de­cît prin două panouri de bambus, ca niște portițe, cafeneaua pare ruptă dintr-o altă epocă și instalată într-un colț de mall. „E un loc tihnit, cu par­fum aristocratic de cafea și respect pentru tabieturi fine”, stă scris pe pri­ma pagină a meniului. Ce-i drept, ele­ganța este primul lucru care-ți sare în ochi, însă nu poți spune că pentru un pahar de Irish Coffee la 8 lei pri­mești și tihna menționată. Dacă nu se aude alarma de la supermarketul alăturat, răsună boxele de pe holurile comple­xului. Măcar ai scăpat de concer­tele copiilor de la etajul al doilea, unde este amplasat un spațiu de joacă, așa că trebuie să te mulțumești cu vocea Rihannei sau cu melodiile celor de la UB 40.

Într-o sîmbătă dimineață nu se înghesuie multă lume să bea un es­pre­sso, pe care îl poate comanda și de­ca­feinizat, aceeași opțiune fiind valabilă pentru toate sortimentele pre­pa­rate cu cafea. Cu toate acestea, în tim­pul în care aștepți să-ți fie aduse două cupe de înghețată la 4,5 lei, poți să in­spectezi în voie ce mai cumpără oa­menii de la supermarket. Ai timp și să te hotărăști dacă să comanzi o bere Ciuc, Skol sau Holsten pentru 5 lei sau să mai adaugi cîte o bancnotă pînă ajungi să strîngi 12 lei pentru Co­rona.

Însă de dimineață, un fresh de por­tocale și o cafea sînt îndeajuns pen­tru un domn care își citește zia­rul. Nici nu îi bagă în seamă pe cum­părătorii care inspectează fiecare centi­metru pătrat, fie el din parchetul în­chis la culoare, fie din tapetul în ton cu catifeaua scaunelor. Cînd își ridică ochii din ziar, privește spre ușa de sticlă care dă spre terasa cafenelei. Nu­mai bine, a găsit ieșirea de urgen­ță dacă etajul al doilea se mută pe ne­anunțate la parter.