Biografia schimbării
Fă un stop cadru 12 martie 2012 Niciun comentariu la Biografia schimbării 2„Ascultați! Poate nu arătați ca o echipă câștigătoare, dar sînteți una. Așadar… să jucați ca una în seara asta”, spune, evident încurcat, managerul Billy Beane jucătorilor de baseball de la echipa Oakland Athletes drept discurs de încurajare.
Departe de intensitatea antrenorului Tony D’Amato, jucat de Al Pacino, cu al său legendar discurs de patru minute și jumătate din „Any Given Sunday” („Duminica pierzi sau cîștigi”), „Moneyball” reprezintă o cronică mai ancorată în realitate a sporturilor-emblemă americane.
Billy Beane, personaj real portretizat în film de Brad Pitt, este un jucător de baseball ratat, devenit manager general al echipei Oakland Athletes. Deși înzestrat cu talent, el nu reușise niciodată să treacă peste emoții și să joace la nivelul așteptat, astfel că se resemnează în rolul de administrator al unui club sportiv subfinanțat. Ceea ce-l face special pe Beane este, însă, abilitatea de a recunoaște și pune în valoare potențialul lui Peter Brand (Jonah Hill), un absolvent al Universității Yale care susține că salvarea lor este… statistica.
În ciuda conflictelor iscate și a reticenței antrenorului Art Howe (Philip Seymour Hoffman), cei doi încep să recompună echipa cu jucători ieftini, considerați anterior nepotriviți din cauza vîrstei, conformației sau stilului ciudat de joc. Formula pare să funcționeze, căci The Oakland Athletes reușește să câștige într-un singur sezon 20 de jocuri consecutive și să stabilească un record în istoria baseball-ului american. Atât de șocantă e seria aceasta de victorii, încât metoda de evaluare a jucătorilor adoptată de manager devine standard în lumea sportivă.
Regizorul Bennet Miller reușește prin „Moneyball” să redea lumea din spatele terenului de baseball, unde soarta jucătorului depinde de un singur telefon din partea managerului iar echipa e doar atît de bună pe cît o ține vistieria. Philip Seymour Hoffman, protagonistul din „Capote”, apare aici supraponderal și veșnic nemulțumit, antrenorul urîcios care are de tras ponoasele deciziilor „de sus”, în timp ce Jonah Hill („Superbad”), prin lipsa de experiență profesională, e mai mult un pretext pentru lecțiile de viață ale lui Beane.
Per total, filmul merită urmărit ca exemplu de gîndire laterală și perseverență, o biografie motivațională pentru cei care visează să schimbe singuri lumea. Fără discursuri emoționante, fără personaje complexe, fără scene de mare intensitate, dar cu un întreg punct mai bine cotat pe IMDB față de capodopera lui Oliver Stone.
Anca MATCOVSCHI
Adaugă un comentariu