Brandy, iubire și crimă

Toamna tîrzie de afară se po­tri­vește cu filmul pe care ni-l recoman­dă regizorul australian James McTeigue, același regizor care s-a ocupat și de pe­licula „V for Vendetta” (2006), și a­nume The Raven (Corbul). Ceața și frigul care învăluie cadrele preves­tesc parcă răul ce se abate asupra ora­șului Baltimore al secolului al XIX-lea. În rolul poetului și prozatorului Edgar Allan Poe evoluează John Cu­sack, dînd dovadă de același spirit curios și predispus sacrificiului ca în „Camera 1408” (2007).

Filmul devine interesant o dată cu punerea în aplicare de către un autor misterios, și totodată ingenios, a po­veș­tirilor macabre marca Edgar Allan Poe. Chemat să investigheze morbi­dele întîmplări ce amintesc de scene din Saw este detectivul Fields (Luke Evans), un mare fan, de altfel, al ope­­rei scriitorului. Forțat de împreju­rări, de­tectivul îi cere ajutorul lui Poe pen­tru a descifra mesajele criminalului, ur­mărind împreună firele fiecărei po­vești scrisă de acesta. Caracterul lu­­­gu­bru al unora dintre scene este as­cuns de carisma și de umorul sec al lui Poe, care, plin de curaj și de alcool, este intrigat de misteriosul personaj care îi pune în aplicare opera cu atîta dexte­­ritate, străduindu-se să îl demaște, însă de fiecare dată eșuează.

Pelicula alunecă puțin pe culmile cli­șeului o dată cu momentul în care iu­birea îl izbește în față pe Poe.  Îm­bă­tat de dragoste, dar mai ales de coniac, a­ces­ta realizează că, după moartea des­tul de recentă a fostei sale soții, cel mai po­tri­vit lucru este să se recăsătorească cu noua sa iubită Emily (Alice Eve), ne­­­res­pectînd cuvîntul tatălui fetei care nu îl avea la inimă pe scriitor.

Deși Poe anticipează întîmplarea care avea să urmeze, punctul culminant e atins în momentul în care Emily este răpită în timpul balului anual organizat chiar de tatăl ei de către copia transpu­să în realitate a criminalilor din căr­țile acestuia, în pofida gărzilor care mi­șunau de zor printre invitații deghi­zați. În decursul poveștii, Poe e împins să-și vadă propriile roade ale imaginației de­venind realitate, ajungînd să des­co­pe­re că singura modalitate de a-l prinde pe impostor este să-i scrie el cîteva scena­rii noi pentru că acestea, o dată publi­ca­te în ziarul local, aveau să fie puse în aplicare de ucigaș, cu riscul de a pune în pericol viața iubitei.

Filmul intrigă, împingînd spec­tatorul într-o atmosferă în care se regăsește spiritul acelor vremuri cînd criminalii erau inspirați de personali­tăți literare de ma­re clasă, avînd conș­tiin­ță și respect fa­­ță de promisiunile pe care le fac.

Iuliana LEONTI