Ce-i urît și lui Dumnezeu îi place
Fă un stop cadru 22 aprilie 2011 Niciun comentariu la Ce-i urît și lui Dumnezeu îi place 1„Biutiful”. Așa a învățat fetița lui că se scrie cuvîntul „frumos” în engleză, de parcă ar fi desenat moartea tatălui în culori vii pe o coală pe care apoi a lipit-o de frigider. În „Biutiful”, Bardem e mai onest ca niciodată, intens și persistent. Cînd află că nu se va mai bucura de chicotele copiilor săi mai mult de cîteva luni, cerul nu se năpustește asupra lui. Pentru că toată viața a vorbit cu morții, a deschis porțile întunericului și a îngăimat tainele acestora. S-a speriat numai atunci cînd și-a zărit propriul duh atîrnînd de tavan, încă înainte de ultima suflare.
„Biutiful” e cutremurător prin veridicitate, iertare și pocăință. În același timp, e sumbru și plin de mizerie. Negrii care fug ca insectele de bîtele polițiștilor din Barcelona, copiii care înjură înainte de vreme, soția dezechilibrată psihic, cei 25 de chinezi care mor prin inhalarea vaporilor de gaz toxic, reprezintă partea întunecată a viziunii regizorului Alejandro González Iñárritu. Numai începutul și finalul sînt albe, întîlnirea, undeva între lumi, dintre Uxbal (Javier Bardem) și tatăl lui pe care nu l-a cunoscut vreodată și inelul mamei sale care trece de pe degetul lui pe cel al fiicei sale, cu cîteva clipe înainte de moarte.
Filmul e mai mult un soi de poezie vizuală pe care dacă o vezi într-o zi cu ploaie și nori, te face să îți pui niște întrebări serioase asupra sensurilor. Dar dacă o urmărești cu soarele intrîndu-ți în casă, Bardem ți se pare cel mai frumos personaj. E iertător atunci cînd își găsește fosta soție plîngînd în patul fratelui său, dar nu suferă mai mult decît atunci cînd descoperă cadavrele imigranților chinezi. Aici începi să îl iubești, chit că știi despre el că mituiește polițiști pentru a-i lăsa pe negri să vîndă genți Louis Vuitton și droguri pe străzile Barcelonei. De data asta, orașul nu mai e destinația perfectă pentru o vacanță. În „Biutiful” e un oraș bîntuit de fantome și suflete chinuite.
Personajele au ceva hidos în ele. Nasul soției lui Uxbal e mai mare decît coada bărbatului, alcătuită din cîteva fire cîrlionțate, iar cuplul de gay chinezi care se iubesc într-o baie murdară e și mai neprietenos. Dar cu toții sînt expresivi și reali, din rîndul pămîntenilor. Pentru că deși are o doză puternică de fantezie, „Biutiful” este unul dintre cele mai veridice filme.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu