Cu visele la chirurg
Fă un stop cadru 12 octombrie 2010 Niciun comentariu la Cu visele la chirurg 1Trăiești la fel ca și mine într-o eră Marconi, într-un spațiu regizat, „avatarizat” de propriile dimensiuni. De multe ori ai fost prins în flagrant de mintea-ți pătimașă sau ținut într-un prizonierat mental cam tot atît de mult cît a stat Contele de Monte Cristo în închisoarea „fabricată” de Cotropitorul.
În „Inception”, Cobb, (Leonardo DiCaprio), este hoțul sau bîntuitoul subconștientelor sedate, adormite și totodată ultimul cartuș din arma unei companii multinaționale căreia îi surîde ideea unei preluări ilicite de moștenire.
Ceea ce frapează în film este puterea visului prin care se creează și se năruie lumi, ca într-un joc de Domino, întru sfidarea oricărei legi gravitaționale sau reale. Cobb încearcă aventura intelectuală supremă: inocularea unei concepții sau mai bine zis a unui mecanism, care să genereze o radicalizare a ideii în mintea lui Robert Fischer, juniorul moștenirii. Dincolo de suprafața himerică, halucinantă, care schimbă cu viteza blitzului planurile filmului, se țese încet povestea unei întregi echipe care „specializează” misiunea.
E o intervenție aproape chirurgicală în corpul visului construit pe trei nivele și interconectat de fiecare dată cu paginile trecut-viitoare, sau cu scenele anterior-următoare. Nu că asta ar fi foarte ambiguu, în condițiile în care subiectul filmului a început să se vadă cu nouă ani înainte de lansare, în 2001, cînd Nolan a scris 80 de pagini despre posibili hoți de vise, ca o prezentare a ceea ce urma să se ecranizeze.
La prima vizionare a filmului ai putea crede că ultima consiliere psihologică nu a fost una dintre cele mai reușite. Dar filmul își auto-aplică propria concentricitate, adică pune vis în faliile altui vis care nu sînt altceva decît formele de concepere ale visului. E o matrioșkă visată, să spunem, pe scurt.
Adelina FULGA
Adaugă un comentariu