Dacă-i sîmbătă, mergem la muncă

Fără un loc de muncă, cu o asigurare me­dicală care expiră în cîteva zile și cu un co­pil pe drum, Guy, protagonistul nostru, se află în­tr-o situație care pare fără scăpare. Cre­di­to­rii sînt la un pas de a-i ridica mașina, iar ori­ce intenție de a se angaja ca arhitect, domeniu în care s-a specializat, se termină cu un e­șec total. În pană de soluții, soția sa îi în­mî­nea­ză un număr de telefon, în speranța că acesta va accepta un post temporar de curier. După lungi discuții în contradictoriu, acesta sună și obține un interviu.

Acțiunea comediei debutează abrupt, la scurt timp de la începerea filmului, cînd Guy adresează inevitabila întrebare: „Ce li­vrez?” Răspunsul angajatorului, fără niciun fel de e­zitare este scurt și la obiect „Fete”. Deși șo­cat de auzul veștii, acesta nu are încotro, și acceptă locul de muncă, cu gîndul la soția sa și la viitorul copil, promițîndu-și că nu se va implica emoțional în această poveste. Pos­tul de „curier” era de fapt o combinație între șofer personal și gardă de corp pentru trei fete care cîștigau bani sîmbătă noaptea cît pentru o săptămînă întreagă de muncă.

Filmul este o succesiune de scene tragi-comice și amuzante, în care soția, vizibil de­pă­șită de situație, oscilează între sfaturi: ba își cheamă soțul acasă, ba îl îndeamnă să nu-și abandoneze job-ul. Linia melodică lentă din fundal completează sentimentele contradic­torii ale viitoarei mămici, în timp ce Guy se stră­duiește din răsputeri să se acomodeze cu noul loc de muncă. Deși la un moment dat bate în retragere, îl chinuie gîndul că fără bani nu va putea fi un tată bun pentru copilul său. Așa că întoarce mașina și revine la locul de muncă.

Comedia este una tipic americană, cu o ac­țiune liniară, în care personajele sînt me­reu la un pas de a călca strîmb. Cu toate acestea, puține sînt situațiile cînd dau cu adevărat de bucluc. Personajele au puține trăsături de caracter, dar acestea sînt definitorii, iar defectele și banii făcuți într-un timp foarte scurt sînt cele în jurul cărora se conturează acțiunea. Dincolo de clișeele tipice filmelor americane de comedie, actorul Jason Biggs se integrează perfect în poveste, mimica fa­ci­ală și gestica definind caracterul protagonistului. Nici acțiunea nu este una atît de previzibilă, iar lupta interioară a persona­je­lor are un fundament solid. Chiar și așa, nu poți afirma că filmul te invită la o in­tros­pec­ție interioară și nici nu-ți schimbă viziu­nea despre lume, dar realizează exact ceea ce promite. Îți poate face o seară de sîmbătă un pic mai frumoasă.