De pe tron, în vîrful bradului

„Un prinț de Crăciun” spune povestea u­nei tinere reporterițe americane care pri­meș­­te drept sarcină să plece în „Aldavia” pentru a scrie o po­veste despre prințul moș­tenitor, descris de către revistele de scandal ca fiind un adevărat playboy, înconjurat în per­ma­nen­ță de femei frumoase și care își pe­trece timpul prin cluburi.
Așa cum era de așteptat, pentru că filmul recurge la toate clișeele specifice unei astfel de producții, precum prințul care se îndră­gos­tește de fata simplă, povestea de dragoste a­menințată de ceva întîmplare nefericită sau in­trigile care încearcă să distrugă fericirea per­sonajelor centrale, doar pentru ca persona­jele negative să eșueze în ultmul moment.

Avînd în vedere că sînt utilizate toate cli­șeele obișnuite, este lesne de presupus că prințul nu este așa cum îl descriu jurnaliștii, iar Amber se îndrăgostește de prințul Richard. Iar sentimentul este reciproc, jurnalista fiind lipsită de ifosele și aerele aristocraților, ușor neîndemînatică și predispusă la tot felul de accidente amuzante.
Lucrurile nu sînt atît de simple precum par la prima vedere. Pentru a putea să in­ves­tigheze familia regală îndeaproape, Amber împrumută indentitatea unei profesoare a­me­ricane, chemate de familia regală pentru a-i fi bonă prințesei Emily, sora cu proble­me de sănătate a prințului Richard. Prin ur­ma­re, Amber poate fi prinsă în orice clipă cu minciuna, iar basmul se poate termina în orice clipă.

Dar cum o poveste de dragoste nu este una adevărată dacă nu depășește și cîteva obstacole, Amber dă peste un secret care i-ar putea lua tronul prințului Aldaviei. Tron la ca­re rîvnește și vărul acestuia, contele Simon, dar și baroneasa Sophia, care încearcă să a­jun­gă regină indiferent de cine va fi rege, iar de aici apar tot felul de situații care se doresc a fi neașteptate, dar care sînt atît de evidente încît este foarte greu să fii surpins cu ceva.

„Un prinț de Crăciun” oferă exact ceea ce promite, o poveste de Crăciun pentru toată familia. Filmul a fost filmat în România, poa­te și de aici alegerea denumirii țării în care se petrece acțiunea, Aldavia, fiind extrem de a­propiat de modul în care este pronunțat Mol­dova în limba engleză. Castelul prințului Ri­chard este la Peleș, cu cadre filmate la Si­na­ia și Prahova.

Pentru cei care vor să caute nod în pa­pu­ră se pot întreba cum de toți cetățenii micu­țu­lui stat Aldavia vorbesc în limba engleză, cum de familia regală se plimbă pe străzi fără a fi prea mult băgată în seamă de trecători sau de ce orașul în care se petrece acțiunea seamănă mai curînd cu satul lui Moș Crăciun de la Polul Nord, decît cu un oraș adevărat.

Dacă nu ai însă pretenția ca totul să fie realist și iei filmul așa cum ți se oferă, ca o poveste spusă la gura sobei cu o cană de cio­colată caldă, atunci „Un prinț de Crăciun” îți va stîrni cel puțin un zîmbet și îți va face o după-amiază de duminică ceva mai fru­moasă.