Filmul de Oscar al nuanțelor

Green Book, ghidul folosit între anii ’30 și ’60 pentru identificarea spațiilor de cazare recomandate persoanelor de culoare, dă titlul filmului care, anul acesta, a cîștigat Oscarul pentru cel mai bun film. Extrem de sugestiv, titlul filmului nu se oprește doar la trimiterea către cartea cu sugestii, ci surprinde întreaga dramă trăită de reprezentanții rasei negre și multiplele umilințe pe care oamenii de culoare erau nevoiți să le suporte la vremea aceea.

Deși bazat pe o astfel de problematică, filmul, în regia lui Peter Farrelly, aduce pe ecrane o poveste ușoară, pe înțelesul tuturor, care distanțează chestiunea delicată de publicul elitist și o prezintă pe înțelesul publicului larg. Astfel că, în 1962, Tony (poreclit Tony Lip), jucat de Viggo Mortensen, e un tînăr emigrant italian, tată, căsătorit și capul unei întregi familii stabilite la New York. Cînd clubul în care lucrează se închide pe o scurtă perioadă de timp pentru renovări, Tony rămîne fără loc de muncă și așa ajunge să-l cunoasă pe doctorul Donald Shirley, jucat de Mahershala Ali. Nu un doctor obișnuit ci, uimitor pentru emigrantul italian, un cîntăreț cu doctorat în studii muzicale și totodată un nume celebru pe scenele muzicii clasice din lume, Donald e conștient de obstacolele pe care un tînăr muzician de culoare le are de întîmpinat în cursul unui turneu de două luni, într-un timp în care umilințele aduse persoanelor negre păreau să nu se mai sfîrșească. Pregătit să lupte și să dovedească prin talentul său că granițele rasiale nu trebuie să existe, Donald trece peste lipsa de educație a lui Tony și îl convinge să accepte să-i fie șofer. Prietenia dintre cei doi trece, treptat, de prejudecățile pe care fiecare le are despre celălalt și, cu Tony înțelegînd drama din spatele hotărîrii realizării acestui turneu, ea devine din ce în ce mai consolidată și se transformă într-un soi de luptă care acum nu mai este purtată doar de muzician, ci de cei doi bărbați împreună.

Presărat atît cu momente pline de tensiune, în care Doland e pus la zid din cauza diferențelor rasiale, filmul are și elemente solide de comedie. Diferențele dintre cei doi și contrastele comportamentale dau haz multor situații, iar duioșia și stîngăcia prin care își arată sprijinul, în cele din urmă, fac filmul unul aproape drăguț și amuzant. Nuanțele producției cîștigătoare sînt variate, jocurile celor doi actori sînt impecabile, iar prietenia – subiectul tampon al dramei – e prezentată într-una dintre cele mai pure forme pe care poate să le aibă și, fără să fii cîrcotaș, chiar dacă n-o să accepți că Green Book poate fi un film de Oscar, trebuie să accepți că e, înainte de toate, un film bun care merită văzut.

Sursă foto: www.tabu.ro