Filmul fără sfîrșit

Poți exploata un subiect cu ușurință într-o producție cinematografică de o oră jumătate. De asemenea, dacă tu crezi că subiectul ar mai putea avea o continuare (mai ales dacă ai impresia că o cere și publicul și vrei să te îmbogățești) mai poți veni și cu partea a doua. In extremis, vii cu a treia, dar atît. Însă se pare că scenaristul și producătorii Saw VI  încearcă să facă dintr-un horror, altă dată considerat foarte bun, un serial care-și dorește să atragă cîștigurile unui lungmetraj.

Într-adevăr, chiar și în primele părți, subiectul era puțin credibil, dar era, la urma urmei, ficțiune. Totuși, cînd încerci să tragi de aceeași idee – a unui ucigaș care se dorește a fi un justițiar neînțeles – vreme de cinci reprize, încă una ar însemna suprasaturație. Totul este obosit. Jigsaw este mort și bolnav, personajul principal răsuflă mai ceva ca un bolnav de astm cronic, iar polițistul care a devenit ajutorul răufăcătorului seamănă cu un Andi Garcia obosit.

William Easton este tipul de agent de asigurări care joacă mai degrabă rolul călăului. Împreună cu echipa sa, el analizează dosarele clienților, încercînd să găsească erori, astfel încît să le fie anulate și să nu mai poată primi banii de pe asigurare. El a fost cel care, indirect, l-a trimis pe Jigsaw la moarte, neaccepînd să i se finanțeze cerea acestuia de a fi operat în străinătate. În cele 90 de minute, Willliam trebuie să salveze viața familiei, a colegilor de serviciu sau a tinerei jurnaliste blonde.

Culmea ironiei, și Easton moare după probe de foc (la propriu) prin care a trecut. Mai este jumătate de an pînă la Halloween, cînd s-asr putea să avem și partea a șaptea a epopeei.

George GURESCU