În ciuda filosofilor

Am știut de la început ce avea să fie. O crimă, în numele creștinismului, o jertfă adusă Domnului și un păcat care atrage izbăvirea. Toate trei, numai prin simpla străpungerea a pieptului Hypatiei, o femeie filosof care nu vrea să as­culte de noile legi care au invadat frumoasa biliotecă din Alexandria.

I-au ajuns la urechi zvonuri cum că un grup de bărbați cer ca toate fe­meile să fie supuse, să se înlăture de lîngă știință și să se mărite numai­decît în tinerețe. Pentru aceia, Hypatia nu are vreme. Se chinuie să afle secretele cosmosului, tolănită pe divane sau bătînd cu pumnul în masa marilor filosofi ai Egiptului antic.

Cînd deodată, viața ei zdruncinată doar de matematică și astro­nomie se învîrte odatș cu camera. Se dă peste cap într-un cadru amplu, încercînd să cuprindă toată nenorocirea pe care au adus-o creștinii în Alexandria. Iar atunci cînd papi­ru­surile se opresc din zbor, ne adu­cem aminte că regizorul Alejandro Ame­nábar și-a bătut joc de viața fe­meii.

A poruncit ca un sclav să se îndrăgostească de ea, l-a făcut apoi să treacă la creștinism, l-a ajutat să distrugă o bucată de istorie a Egip­­tului, iar în final i-a dat impe­­riul cunoașterii în mîini. I-a exa­ge­rat destinul cu pate­tism și a uitat că, de fapt, Hypatia și-a acceptat des­tinul de cum l-a văzut în fața ochi­lor, și nu l-a condamnat. N-a încercat niciodată să se sal­veze și nici n-a privit cu ochi dulci vreun egiptean sclav, care pretinde a fi mai inteligent decît toți roma­nii la un loc.

Iar sfîrșitul ei a fost odată cu manuscrisele din bibiliotecă, nici­de­cum înconjurată de creștinii care o consideră păgînă. A plîns pe zidurile clădirii și s-a gîndit să rămînă aco­lo, să moară. A fugit, însă, odată cu ceilalți, de frică.

Adriana ZĂVOI