Maestrul care a îmblînzit singurătatea

Cu cel de-al treilea film „Ip man” și, cel mai probabil ultimul, Wilson Yip a reușit să de­finească imaginea personajului eponim. Producția cinematografică nu se raporează la el ca la maestrul lui Bruce Lee, ci ca la un pi­lon al virtuților artelor marțiale. Dezlipit de legenda care i-a fost discipol, Ip man apare ca un sprijin al societății în care trăiește, un model pentru învățăcei și un dușman de temut pentru cei care îl provoacă.

Filmul nu are un plot foarte diferit de fil­mele anterioare, succesiunea evenimen­te­lor se respectă, însă ceea ce aduce un plus re­vigorant pentru retină este lupta dintre Donnie Yen și Mike Tyson. Legenda ame­ri­ca­nă, robustă, cu pumni furioși se lovește pen­tru trei minute de legenda chinezească cu miș­cări calculate, iuți și exacte. Ar fi greu de făcut un pariu pentru că ambele personaje creează o reacție numai la auzul numelui.

Spuma filmului este ilustrată de miș­că­ri­le în stilul Wing Chun și tot ce reprezintă a­cesta ca idei, stil de viață și de luptă. Tra­dus, acesta înseamnă „Primăvara eternă”, iar prin­­cipiul de bază este „efortul concentrat, com­­binat cu viteza maximă, poate înfringe un ad­versar, indiferent dacă forța sau pute­rea acestuia este superioară”.

Tocmai de aceea, „Ip man 3” nu este un film cu „bătăi”, ci este o biografie și o repre­zen­tare a stilului de lup­tă Wing Chun. U­ne­le mișcări se derulează în slow motion pentru ca privitorul să poată sur­prinde mo­mentele cheie, să observe fi­ne­țea artelor mar­țiale, dar și măiestria cu care persona­jele le stăpînesc. Atunci cînd ur­mărești sce­nele de luptă începi să reali­zezi de ce, într-unul din filmele sale, Bruce Lee, discipolul maestrului Yip, a fost cel care a reușit să îl bată pe Chuck Norris.

Producției nu îi lipsește nici partea de dra­mă. Personajul este pus să aleagă între a fi alături de familia sa sau de a-și menține i­ma­ginea de mare maestru Wing Chun și de a a­păra societatea. Un astfel de moment este a­tunci cînd Ip man este provocat de Cheung Tin-chi la luptă pentru a arăta cine este ade­vă­ratul continuator al acestui stil de arte mar­ția­le. Momentul redat atît în cadre largi, cît și cadre strînse arată ca și cum omul se con­fun­dă cu umbra sa, iar cîștigul depinde nu­mai de cît de repede apune soarele pentru ca unul dintre ei să dispară din peisaj.

Filmul este un exemplu de echilibru între viața personală și cea socială, iar dragostea este un element de bază al multor scene din film. Condensate, toate acestea ne duc cu gîndul că, în cele din urmă, numai faptele rămîn din noi.