Magicianul din cîrpe

Dependenața de pariuri nu e a­tît de dureroasă dacă cel cu care pa­riezi nu e Diavolul însuși. Iar pre­feratul Diavolului pentru jo­cu­ri cu sufletele oamenilor este Doc­tor Parnassus (Christopher Plu­mmer), un magician de o mie de ani. Acesta, împreună cu fiica sa și cei doi asistenți își duc existența pe ro­țile unui bîlci ambulant, în ca­re confeti sînt de carton, costu­me­le prăfuite și zdrențuroase, iar spec­tacolele – ieftine și eșuate de cele mai multe ori.

De asta, publi­cul este de cele mai multe inexistent ori beat, la fel ca unii dintre ac­tori. Unul dintre asistenți, un pi­tic în costum prăfuit de drac, este mai degrabă conștiința doctorului, care-l amenință că-l părăsește de fiecare dată cînd acesta e pe cale să se mai ia la întrecere cu Dia­vo­lul pentru următoarele cîteva sute de ani. Totuși, magia Doctorului Par­­nassus este ridicolă în falsita­tea și sărăcia ei, doar pînă treci de ra­ma oglinzii, după care se as­cun­de lumea creată de imaginația ce­lui care are curajul să încerce. A­ici, me­ritul regizorului este dat de îm­binarea elementelor de nou cu vechi.

Terry Gilliam adună în a­ce­lași spațiu copaci butaforici și șer­pi tridimensionali, creînd un pei­saj suprarealist. Cu un scenariu un pic cam subțire, filmul este mai curînd unul de imagini, uneori, violent de abundente. Un alt merit al filmului este ultima apariție a lui Heath Led­ger, în rolul lui Tony, inutilul personaj principal, care a murit în tim­pul filmărilor, fără a mai juca sce­nele ca­re se petrec în spatele oglinzii. Și aici decizia regizorului este una care ce­re respect: Johhny Depp, Heath Led­ger și Colin Farrell vin să continue magia pentru prietenul lor, pe­tre­cîndu-și amicul în lumea cealaltă, dar fără patetismul caracteristic unui prohod. Iar scena de final anunță a­fabil că ai urmărit „un film de la Heath Ledger și prietenii săi”.

Anastasia CONDRUC