Minciunile unui artist urît

El a vrut dintotdeauna să fie pictor. Și de la modelul gol, cu părul co­bo­rînd în cîrlige de aur peste umeri, i s-a tras, probabil, boala asta incura­bilă: pasiunea pentru femeile fru­moa­­­se. Pentru că viața lui Serge Ga­ins­bourg nu este o poveste pe care ai putea s-o spui fără ele. Gainsbourg (vie héroïque) este o biografie a ma­re­lui artist francez, cu atîtea fețe, în­cît devine dificil de încadrat într-o în­șiruire coerentă de idei; atît de di­fe­rit, încît pare că un film nu l-ar în­că­­pea în toată complexitatea lui.

Dar me­ritul peliculei regizate de Joann Sfar (autor de benzi desenate în trecut, influența cărora se observă cu ochi neantrenat) este acela că nici nu-și propune să cumințească viața rebelă în cadre tăiate după vreo anumită lege, nici măcar cronologică.

Îl cunoaștem mai întîi pe Lucien, fiul unui evreu și al unei rusoaice emigrați în Franța, un copil lipsit de sen­timentul fricii și neîncorsetat în mrejele copilăriei, plimbîndu-se cu țigara aprinsă între dinți pe malul mării. Doar imaginația lui e co­pi­lă­rea­scă, dar asta va rămîne așa pînă la sfîrșitul vieții. Și în perdeaua de fum care-l învăluie mereu, este aproape im­posibil să-ți dai seama unde e rea­litatea și unde e mintea personajului.

Creație a închipuirii lui, o pă­pu­șă-caricatură, cu nas și urechi e­xa­ge­ra­te îl urmărește tot timpul, fiind oglindirea fricilor și a complexelor lui Gainsbourg, arătare care îi dirijează viața pînă la un anumit punct. Pă­pușa dansează cu Gréco și cu­prin­de cu falangele sale talia femeii cu care tocmai a făcut dragoste Serge. Abia în momentul întîlnirii cu Jane Birkin (interpretată minunat de Lucy Gordon, actriță care s-a sinucis cu cîteva luni înainte de lansare) creatura este concediată, ceea ce sugerează că abia alături de mica englezoaică artisul își găsește liniștea.

Fantastic este gîndită și scena iubirii dintre Gainsbourg și Brigite Bardot, interpretată de Laetitia Cas­ta. De fapt, un merit absolut al filmului este distribuția, iar Eric Elmonsino, răsplătit cu un Premiu Cesar pentru rol, seamănă aproape înspăimîntător cu personajul real și reușește să re­în­vie un Gainsbourg la fel de fabulos și de carismatic. 

Filmul în sine seamănă cu caracterul artistului: curajos, spontan, de­loc exhaustiv și nu atinge nici pe de­par­te documentarul. Pentru că, după cum spunea și Sfar, minciunile lui Gainsbourg interesează mai mult decît adevărurile sale.

Anastasia CONDRUC