Moartea din oul de găină

Se va produce un cataclism natu­ral, ne vor invada extratereștrii sau se va supraîncălzi atmosfera. Indife­rent de forma în care va avea loc sfîrșitul lumii, ne scoatem fricile de la conservat și, din cînd în cînd, ridicăm fața spre cer, într-o rugă rostită în prag de delir. Sau ne uităm la un film cu efecte speciale, ne îndopăm cu imagini realizate profesionist și ne bucurăm de viață. Doar am auzit atîtea teorii și conspirații, sîntem siguri că filmele astea nu con­țin nici un dram de adevăr.

Nu știm la care din reacțiile de mai sus s-a așteptat regizorul german Roland Emmerich, dar cert este că oamenii s-au înghesuit ca în seara de reduceri la cinematografe, pentru a-i urmări ultima peliculă, controversata „2012”. Au ciulit urechile la declarațiile de la Vatican, au urmărit un trailer teribil și, pentru două ore și jumătate, au transpirat din palme pînă-n elasticul din păr, ca să afle ce-i așteaptă. În anul 2012, pămîntul este bombardat de neutrini eliberați de exploziile solare care provoacă creșterea temperaturii la nivelul nucleului terestru, ceea ce determină apariția unor cataclisme de proporții la suprafața planetei. Au loc cutremure, polii își schimbă pozițiile, valurile acoperă platfor­me­le terestre, o lume întreagă in­tră în pămînt.

Norocoși sînt doar cîțiva re­pre­zen­tanți ai rasei umane, care se în­chid într-o navă construită cu acest scop. În vîltoarea amețitoare a catastrofelor, apare și eroul, concretizat într-un scriitor din Los Angeles, Jackson Curtis (John Cusack) care își salvează copiii și fosta soție de la moarte. Filonul narativ este unul cît se poate de simplu. Nu pe asta a mizat regizorul la realizarea peliculei. Impactul este dat de abundența efectelor speciale ce par foarte veridice. Un concurs fals de la ori­gine. După participare, rămîi doar cu un gust sălciu și cu ochii suprasaturați de culoare.

Lina VDOVÎI