Polițiști „In da club”

Freelancers e exact genul de film la care știi ce urmează să vezi atunci cînd la pro­­­­ducători îl regăsești pe Curtis „50 Cent” Jackson, actor principal al producției de altfel. Însă, cînd pe aceeași lis­tă mai a­pa­re Robert de Niro, aș­tep­tă­rile fa­ni­lor se multiplică de cîteva ori.

Producția începe cu trei prieteni ti­­­neri, abia ieșiți de pe străzile ghe­tou­lui, înrolați în poliția din New York. Aici, fiecare dintre ei rămîne confuz, deoa­re­ce aceeași corupție pe care o știau din su­burbii au regăsit-o în inima poliției, por­nind încă de la ofițerii îndru­mă­to­ri, iar prima zi de muncă pentru a­ceș­­tia e un adevărat test de moralitate. Pri­mul din­­tre ei, singurul alb al gru­pu­lui, face e­chi­pă cu un polițist violent ce urăște per­soanele de culoare și nu ar mișca nici un mușchi să le ajute, ba chiar le mai și brus­chează aparent fară motiv. Ofi­țe­rul ce­lui de-al doilea, un afro-american, mi­­zea­ză pe imaginea „fra­­ților” în socie­tate, și nu ezită să eli­­bereze pe unul din­tre ei, în speranța că ast­fel îi va salva via­ța. Malo (50 Cent), cel de-al treilea, este pus în su­bor­di­nea unui polițist care de ase­menea eli­be­rea­ză un delicvent, în­să doar pentru a pri­mi în continuare de la acesta droguri.

Povestea filmului nu este una ori­gi­­­­nală, iar sfîrșitul său poate fi pre­vă­zut încă de după prima jumătate a produc­ției, adă­ugînd ast­­fel la balastul cinema­­tografic al pe­li­culelor cu viața ne­gri­lor de cartier. Cu ce vine a­­cesta în plus fa­ță de restul e uniforma de om al le­gii, care este pre­zen­ta­tă doar ca fun­c­ție onorifică, „po­li­țiș­tii buni” fiind me­­reu ocupați doar de „chestiile mă­run­te”, și apar doar la sfîr­­șit. Pe un alt plan, pro­ducția ex­ploa­tea­ză și ideea cum că pen­tru fie­care șef mare există unul și mai mare, însă talen­tul actoricesc al lui 50 Cent care are aceeași expresie fa­cială pentru toate emo­țiile posibile, ener­vează pînă în punc­tul în care nu mai în­țelegi dacă fap­tul că și-a ucis unul din­tre prietenii din co­pilărie îl întristează sau îl încîntă.

De asemenea, sînt servite ob­­se­siv te­matici ca prostituția, traficanții de dro­guri, co­rupția și ma­fia, făcînd ca dis­­­pariția uno­ra dintre per­sonaje să fie con­­fuză, la fel ca fi­na­lul. Singurul ele­ment pentru care pro­ba­bil merită să te uiți pînă la sfîrșit este jocul lui Robert de Niro, deoa­­re­ce dacă ar fi să catego­ri­­sim acest film drept unul de acțiune, n-ar fi corect, pen­tru că pe parcusul său abia dacă s-a des­căr­cat un singur în­căr­cător de gloan­țe. Doar la mu­­zică este ar­gumen­­tată ale­ge­rea lui 50 Cent printre produ­­că­tori, a­ceas­ta po­tri­­vindu-se aproa­­pe per­fect și mas­cînd pe ici pe colo din tran­­s­pa­ren­ța sce­nelor. Tră­gînd linie, Free­­lan­cers e ti­­pul de film pe care l-ai ur­mă­ri, după ce ai ascultat prea mult hip-hop la colegi, pen­­­tru ca ziua ur­mă­­toa­re să îi convingi și pe ei să se uite la film și să oprească muzica.